Iarba ei
de umbră îmi răcorește apele
nuditatea
ioanei este țintă directă și greșeală individuală
o
asociere liberă între neverosimil și epuizare divină
un fel de
bătaie de inimă care duce la delir colectiv
sub
privirea lacomă a șerpilor coborâți de pe cruce
arunc
ancora dincolo de imaginarul speculativ al amiezii
ioana își
mișcă neîncetat focul albastru
în țipăt
orgasmic
eufemismele
și verbele prind rădăcini pe buze coapse
pleoape
iarba ei de umbră îmi răcorește apele
zâmbim
așteptarea
a șters argumentele biblice din memoria patului
focul
albastru se mișcă neîncetat
răsucind
ancora mea
sub
învelișul de piele albă a iubirii
Eduard Dorneanu
Mălini 3 iulie 2014
Mălini 3 iulie 2014
Acest material
este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială
sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu