nu pot mişca cerul
stelele atârnă de şenilele tancului
norii îmbracă picioarele morţii
respir sângele păsărilor
amestecat cu fum de napalm
baioneta e o aripa de cucuvea
aerul e o cămaşă otrăvită
din oasele mele cresc umbre lungi
şi-mi astup urechile cu rugăciuni
strigătul ierbii decapitează îngerii
luna se furişează printre cadavre
mă roagă să îmi deschid inima
să poată duce acasă
ultimul meu cuvânt.
Eduard Dorneanu
Mălini 6 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu