CANIONUL NOPŢII

Helen a îmbrăcat reverenda purtată cândva de socrul ei. musafirii râd.
stau deoparte. prea mult Martini. prea multă bătaie de joc.
Richard urcă pe masa de biliard şi recită psalmi din Biblie. Îndreaptă
tacul către răsărit. câteva doamne din înalta societate leşină.
îmi cade în braţe rubiconda Amelie. face pe moarta
nu are de fapt nimic.
mă muşcă de degete. soţul ei e ocupat cu îmbrăcatul păpuşilor.
îmi e cam frig lângă oamenii aceştia ciudaţi.
ridic gulerul hainei. Helen cade sub masa plină de cockteiluri.
ce noapte!

livrescul are ceva din euforia zeilor uitaţi. Samuel joacă zaruri cu etajerele.
a pierdut absolut tot: bani, ramele ochelarilor, testamentul străbunicului.
la postul local de televiziune se anunţă iminenta retrogradare a echipei de fotbal
asta va duce la pierderea sarcinilor femeilor de origine arabă
poate chiar la pătrunderea unei mase de aer cald, 
deasupra oraşului care,
levitează între sărăcie şi dezmăţ.

Amelie s-a trezit şi îmi dă pe sub masă cheia de la cabana ei de vacanţă
ceilalţi îşi vând unul altuia ponturi despre locul în care ar putea să se ascundă 
criminalii de război.
Helen îmi preţuieşte tăcerea arătându-mi un tatuaj cu motiv tribal.
sper să vină mai repede dimineaţa.
simt că mă sufoc printre târfe şi oameni bolnavi.

Eduard Dorneanu
Mălini 15 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului