statuile din oraşele mici suferă de mania persecuţiei.
autorităţile locale trec sub tăcere această boală misterioasă
altfel, turiştii înnebuniţi după căruţele trase de măgari şi berea în care înoată şobolani,
s-ar declara nemulţumiţi şi ne-ar ocoli sărăcia.
nu cred că această situaţie afectează emoţional sau psihologic criticii de artă.
exponatele îşi revin după un tratament cu citostatice şi băuturi slab alcoolizate.
adevărata problemă
este transferată în mintea oamenilor obişnuiţi
care se sprijină pe umbrele unor morţi.
distanţa dintre om şi cer se dilată constant,
până când înaltul
devine o boltă futuristă părăsită de constelaţii.
mimând un contrast aproximativ
între principiile versatile adaptate unei societăţi de consum
şi designul pieţelor provinciale de la marginea lumii,
televiziunile locale transmit avertismente de tsunami.
laşii se îngroapă în molozul pereţilor sacri.
doar uneori, la miez de noapte,
mâinile lor cerşesc laude,
vinovaţilor de cuvinte încrucişate
Eduard Dorneanu
Mălini 27 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu