IOANA MĂRULUI IONATAN

Ioana mărului ionatan muşcă din carnea mea
zilele i se lipesc de cerul gurii
eşti amar , spune supărată
eh!
alergăm un pic de ochii lumii 
ca să nu se credă că suntem chiar atât de flămânzi
femeia asta chiar ştie să sară peste obstacole ca o iapă de rasă
mă mir de voluptatea mişcărilor ei. Amăruiulee
îmi dai voie să mănânc sau mai alergăm un pic 
se uită la noi câteva doamne. Dacă vrei le scoatem din starea de şoc 
dacă nu,nu.
Ioana, întinde masa sunt şi eu lihnit. Vezi că în sacoşa verde avem 
tacâmuri din tablă zincată. Cum zincată? Din tablă din aceea cu care acoperă
ţiganii casele oamenilor? Care ţigani? Astea sunt tacâmuri, Ioana, tacâmuri, 
înţelegi?
Ioana mărului ionatan mestecă încet cu gândul aiurea
ştii ce aş vrea eu neapărat să fac după ce voi fi bogată şi nefericită?
habar nu am Ioana, de unde naiba să ştiu. Îţi spun dar nu cumva să râzi
că mă supăr şi plec. Hai spune, nu râd. Măi, da juri că nu râzi?
jur, nebuno, spune.
aş vrea să îmi cumpăr o pădure cu copaci din sticlă. Mulţi copaci.
multe roade din sticlă. Râzi? 
nu râd.copaci din sticlă, fain. 
mânânc atent să nu mă tai în visul ei. E foarte frumoasă
recunosc uşor oamenii frumoşi după forma genunchilor.
muşcă iar din carnea mea
e veselă, ea ştie de ce
din sticlă amăruiule, nu uita spune iar cu gura plină
din sticlă, Ioana
din sticlă.

Eduard Dorneanu
Mălini 9 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului