PÂINE ŞI SÂNGE

scările negre sunt ude
am nevoie de timp ca să ajung pe acoperiş.
Ioana ţipă şi urletele ei închid cu mâini mincinoase
uşile de la ultimul etaj.
văd şerpi încolăciţi de balustradă
nu ştiu dacă e un reflex de teamă sau e doza zilnică de incertitudine.

Ioana e goală
vreau să îi acopăr cuvintele
ascunde-te în sufletul meu, îi strig
nu e prea târziu să îţi negi naşterea.
apoi dacă sângele meu e suficient de fluid,
poţi înmuia în el bucata ta de pâine,
după care vom sări amândoi.

promiţi că nu îi vei lăsa să îmi vândă cearcănele întunericului
promit, îi răspund cu ochii la tatuajul care începe de pe umărul stâng
şi se termină pe zidurile crematoriului de iluzii


Eduard Dorneanu
Mălini 31 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului