MĂRUL IONATAN

  A inflorit mărul ionatan după o noapte in care furtuna a a făcut prăpăd prin satele din jurul Măliniului. Ochii mamei s-au înseninat şi au văzut în această minune un semn al bunăvoinţei divine. Albinele şi păsările au venit să laude pomul îmbrăcat în haină nouă.

 Mărul ionatan are 38 de ani şi nu este un pom obişunuit. Tatăl meu, Neculai Dorneanu şi domnul învăţător Vicu Plăcintă l-au altoit iar roadele sale sunt cu mult mai gustoase decât cele ale altor meri de acelaşi soi. Domnul învăţător era cu adevărat priceput. Altoia pomii folosind ceară curată şi mlădiţe potrivite. Tata era şi el priceput dar se baza mai mult pe experienţa domnului Vicu. Tata şi domnul învăţător nu mai sunt printre noi de ani buni. Pomul a crescut şi de la an la an roadele sale au fost tot mai gustoase. Ceilalţi pomi altoiţi din jurul lui s-au uscat căci pomii altoiţi au o viaţă mult mai scurta decât cei obişnuiţi. Mărul ionatan a rămas în mijlocul ogorului chiar si după ce uriaşul păr domnesc ce creştea lângă el a fost doborăt de furtună. Mărul nu s-a temut de nimic, nici de vânturile aspre ale iernii, nici de ploile cu gheaţă ale verii.

  Mărul zâmbeşte oamenilor, păsărilor şi lui Dumnezeu. Încă o dată a  înflorit pentru cei care l-au ajutat să crească,  pentru cei care îl iubesc, pentru cerul curat al satului meu.  

 Ninge încet cu flori de măr în livezile gospodarilor din Mălini. Îngeri de lumină adună visele copiilor şi le lasă la picioarele Domnului .Dumnezeu râde binecuvântând satul meu cu încă o primăvară.