AUD CUM RESPIRI

sunt în livadă sub vişini
vântul suflă în telefon dilatând cuvintele noastre
ioana spune
mi-am făcut curat în şifonier
al meu a plecat pe bicicletă
(nu mi-a spus unde)
aş fi vrut să ies undeva
să îmi înfig tocurile în asfalt
sau măcar să îmi bronzez locurile ascunse
ştii tu
răspund ghemuit sub rafalele vântului de august
cântă cucul pe hornul casei mele
îl auzi
nu ştiu cum naiba de se poate întâmpla aşa ceva
o fi semn de noroc
ce spui
ioana râde şi atinge cu limba difuzorul telefonului
poate e un guguştiuc
cucii nu cântă pe casele oamenilor
e cuc ioana
guguştiucii sunt gri atâta lucru ştiu şi eu
hahahaha
ioana râde
aş vrea să îmi torn apă de la frigider pe piept
măiiiii şi eu pot face ca un guguştiuc
stai un pic că trebuie să îmi duc pumnul la gură
of doamne
nu am mai făcut de mult timp ca un guguştiuc
aud sunetele şuierătoare scoase de o femeie frumoasă şi singură
cercelul loveşte telefonul la fiecare pas al ei
fiu-fiu-uuu fiu-fiu-uuuuu
mă auzi
spune mă auzi întreabă ioana
te aud îi răspund
stau pe spate în iarba livezii
şi ascult cum cânţi cum respiri
ioana râde
ce bine eduard ce bine
da ioana
respiră şi cântă
da

Eduard Dorneanu
Mălini-4 august-2013