L-am găsit acum doi ani. L-a aruncat cineva dintr-o maşină luxoasă. Era un pui de pisică speriat şi flămând. S-a ataşat de mine imediat. Era atât de flămând încât după ce a halit câteva felii de mezel, a mâncat şi bucăţile de mămăligă rece aruncate la găini. L-am botezat Nero. De atunci a rămas în casa mea. Nero a avut parte de zile bune şi de zile grele : un vecin l-a otrăvit, apoi ,,doi domni'' l-au lovit cu picioarele şi levierul, motanii vecini s-au luptat cu el pentru teritoriu şi pisici. Din toate aceste lupte a ieşit învingător deşi e plin e zgărieturi pe botic şi are o lăbuţă ruptă. Nu se observă când merge că are probleme, dar eu şi el ştim asta. . . Nero apare ca personaj şi în cărţile mele : în ,,7,63'' şi ,,Mălini''. E unul dintre prietenii mei. .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu