10 septembrie- ARIPI ȘI ÎNGERI CĂZUȚI

10 septembrie a fost declarată ziua mondială de prevenire a suicidului. Despre suicid discută mai toată lumea. Există tot felul de sfătuitori bine intenționați: preoți, psihiatri, psihologi, mistici depresivi sau proprietari de cămile pensionare. Adevărul este foarte crud: omul care dorește să se sinucidă o va face până la urmă. Preoții pot ajuta pe potențialii sinucigași. Frica de cazanele iadului și de furca lui Aghiuță poate îndepărta ideea sinuciderii, dar numai pentru un timp. Un milion de super psihiatri nu pot schimba ideile fixe ale celor care vor să plece dincolo de albastru. Amânarea nu poate fi o rezolvare, dar este singurul mod de a ajuta. Se spune că suicidul  poate fi psihotic, impulsiv, rațional, etc. De fapt, adevărul este altul. Cei care vor să se sinucidă vor inventa tot felul de situații: 1 vor spune că nu sunt fericiți în dragoste deși adeseori iubesc persoane care habar nu au de existența lor sau inventează greșeli ale partenerilor de viață 2 nu suportă eșecurile financiare, deși înainte de a fi bogați au fost la fel de săraci și ar putea să o ia de la început oricând 3 există persoane veșnic triste fără un motiv anume. Aceste persoane acumulează frustrări după frustrări și așteaptă un singur impuls care să îi facă să recurgă la sinucidere.

Și eu am cunoscut sinucigași. Vă voi da două exemple: 1. Domnișoară-super bogată, curtată de zeci de bărbați. Licențiată, masterat, frumoasă, inteligentă, etc. Avea momente în care intra într-o stare de tristețe atât de profundă încât oricine putea crede despre ea că era nefericită. S-a sinucis fără motiv.

2Doamnă foarte inteligentă, cu o familie faină de tot. Dacă bea un pahar de vin sau de bere era gata să se sinucidă imediat. Alcoolul îi declanșa o stare ciudată. Până la urmă s-a sinucis la un party exclusivist. În biletul de adio a scris că se sinucide  pentru că nu vrea să devină mamă.

Bun, avem ziua mondială de prevenire a suicidului. La ce ajută ea? La nimic. Aproape nimeni nu știe că există în calendar o astfel de zi, iar despre sinucigași lumea vorbește fie cu milă, fie cu scârbă. În satul meu, sinucigașii nu sunt îngropați la fel ca orice creștin. Nu au parte de aceleași slujbe religioase și gropile lor sunt ultimele din cimitir, iar un timp nu au nici cruce la cap. Nu sunt de acord cu asta. Sinucigașii sunt persoane bolnave. Repet, nimeni nu poate să oprească un om să se sinucidă. Putem amâna asta. Ei bine,  acele zile în plus pe care potențialii sinucigași le trăiesc sunt pentru ei veșnicii. Eu nu fac parte dintre cei care acuză pe sinucigași pentru ,,păcatul lor de moarte’’. Sunt sigur că Domnul îi va judeca la fel ca și pe ceilalți oameni, cu milă, cu multă milă. Ei sunt îngeri căzuți și au aripile rupte. Domnul îi va ajuta pentru că și ei au primit Lumina și Dragostea Lui. În albastru, dragostea Domnului vindecă rănile tuturor. Chiar și rănile adânci ale îngerilor căzuți. Într-u Slava Celui Veșnic Viu.

Eduard Dorneanu
Mălini 10 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului