GASPING

Liniștea camerei este răspunsul canonic trimis din îmbrățișare în îmbrățișare

Până la doliul arcuit al cărnii

eu și ioana suntem contestatari pasivi ai acestei zile generatoare de superficialitate

respirația mea anunță iminenta explozie albă

nu îmi pasă dacă umanitatea s-a retras într-un episod depresiv major

ce importanță are dacă diavolul este acum un perigeu imaculat

mișcările mele par arme tectonice gata să fragmenteze noaptea celor trei califi

și da urmează explozia albă

marea simfonie a potenței care aprinde sfârcurile ioanei

cine naiba ar fi crezut că liniștea este un răspuns canonic

iar arborele meu va prinde rădăcini în doliul arcuit al cărnii ioanei

ai grijă să nu îmi rupi  pleoapele spune ioana

să nu mă lași fără întuneric înainte ca unul dintre noi să fure din nefericirea celuilalt

cum poți cere asta ioana

putem fi bogați chiar dacă împărțim un singur ochi o singură nefericire

și o singură respirație mai fierbinte ca sărutul domnului

pe pânza de mormânt a fiului său

Eduard Dorneanu
Mălini 14 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului