GINA PATRICHI--------O PERFECŢIONISTĂ A TEATRULUI ŞI FILMULUI ROMÂNESC

"Nu accept să trăiesc altfel decât pentru a putea descifra şi reprezenta, în lumina unui sens, experienţa vieţii"... Sunt cuvintele unei actriţe desăvârşite cum rar vor mai apare în luminile rampei. Naturală, fără inhibiţii şi foarte expresivă, Gina Patrichi a fost un talent rar ce pentru un timp a înflorit pe scenă. În 1956, debuta la Teatrul din Galaţi în "Nora" dupa Henrick Ibsen. Nimic întâmplâtor, critica de specialitate a scris că Gina Patrichi a fost de-a lungul carierei sale, una dintre cele mai bune interprete romance ale acestui dramaturg.

Mi-am dorit foarte mult să  văd  cum a debutat în film. Acest eveniment a avut loc tocmai în anul 1965 iar respectivul film e mai greu de găsit. Până la urmă am găsit filmul în colecţia unor prieteni şi am urmărit fascinat o distribuţie de excepţie din "Pădurea spânzuraţilor" în regia regretatului Liviu Ciulei. Alături de Gina Patrichi fuseseră distribuiţi actori de un talent uriaş: Toma Caragiu, Ştefan Ciubotăraşu, Marga Barbu, Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Mihai Mereuţă, Anna Zseleş, Ion Caramitru, Gheorghe Cozorici. Gina Patrichi interpreta un rol foarte dificil, mai ales pentru o debutantă, cel al Rozei Ianosi. Filmul este unul de excepţie, fiecare actor s-a autodepăşit iar Gina Patrichi a interpretat magistral rolul ei. Aşa a început o carieră deosebită în lumea filmului, au urmat alte roluri în "Nemuritorii", "Moromeţii" etc... În teatru a fost o adevărată zeiţă. Spectacolele ei erau cu adevărat speciale. A jucat comedie dar şi dramă. A fost şi una din vocile constante de la teatrul radiofonic.

Închei amintindu-vă cum acestei mari artiste i s-a făcut o mare nedreptate. Sunt sigur că multă lume ştie că, după ce numele străzii Orlando din Bucureşti fost schimbat în Gina Patrichi, administraţia a luat hotărârea de a se reveni  la vechea denumire. Consider că a fost un act nedemn şi ruşinos. E părerea mea şi îmi asum eventualele critici venite din partea oricui crede ca edilii capitalei au reacţionat în mod corect.

Biografia acestei mari actriţe poate fi citită în cartea "Gina Patrichi: clipe de viaţă", carte ce poartă semnătura fratelui ei, Mihai Patrichi.

În neuitare, alături de ceilalţi mari actori ai scenei româneşti, Gina Patrichi are un loc aparte. Rămâne ca noi, cei care i-am simţit vibraţia în sălile de teatru sau în faţa ecranelor să îi cultivăm cu respect amintirea...

TEMPLIERUL SI NEIUBIREA

lângă apa uitării,

corabie putredă,

inima ta.

lângă focul durerii,

sabie însângerată,

tinerețea mea...

Eduard Dorneanu
Mălini 30 octombrie 2011

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.

BELLA MORTE-------MUZICĂ GOTHICĂ PURĂ

O trupă legendară şi un stil fără cusur: Bella Morte... Muzica gothică curge în valuri de durere. Versurile scrise de autori ce simt cu adevărat gothic ridică pulsul audienţei la fiecare concert. Dacă există o trupă ce şi-a păstrat acelaşi stil de la prima piesă până la ultima scoasă pe piaţa muzicală, atunci Bella Morte este aceasta. Muzica lor nu are absolut nimic comercial, lookul mebrilor trupei se schimbă aşa cum ei simt. Nu apar în interviuri interminabile prin reviste "prietenoase" şi nici nu caută să impresioneze, folosind trucuri răsuflate pe scenă, în timpul concertelor. E o trupă de gothic iar trupele adevărate de gothic îşi respectă până în cel mai mic detaliu imaginea. Ce impresionează la această trupă? Impresionează vocea lui Andy Deane, ce are inflexiuni nepământene..., impresioneză versurile de o calitate excepţională, impresionează orchestraţia, impresionează aproape tot ceea ce ei fac. În lumea muzicii gothice e ca şi în poezia gothică: orice greşeală te duce în ridicol, de aceea trebuie să te perfecţionezi în continuu pentru a nu cădea în banal, în derizoriu. Numele membrilor trupei sunt: Andy Deane-vocal, Tony Lechmanschi-quitare, Branden Shores-drums, Marshall Camden-bass. Despre activitatea şi discografia vă puteţi informa accesând site-ul lor sau wikipedia.

     http://bellamorte.com/

Dintre toate piesele cel mai mult îmi place "Away" poate şi pentru că aici solistul vocal reuşeşte să ne introducă prin prestaţia sa remarcabilă în atmosfera gothicului pur... În rest e vibraţie, muzică, poezie....

VAN CANTO--THA BARD`S SONG--IN THE FOREST

Now you all know the bards and their songs

When hours have gone by I'll close my eyes

In a world far away we may meet again

But now hear my song about the dawn of the night

Let's sing the bard's song

Tomorrow will take us away far from home

No one will ever know our names

But the bard's songs will remain

Tomorrow will take it away, a feel of today

It will be gone due to our magic songs

There's only one song left in my mind

Tales of a brave man who lived far from here

Now the bard songs are over and it's time to leave

No one should ask you for the name of the one who tells the story

Tomorrow will take us away far from home

No one will ever know our names

But the bard's songs will remain

Tomorrow all will be known and you're not alone

So don't be afraid in the dark and cold

But the bard's songs will remain, they all will remain

In my thoughts and in my dreams

They're always in my mind

These songs of hobbits, dwarfs and men

And elves come close your eyes

You can see them, too

DAKRUA---WASTED WORDS

today I've tried to live

one more foolish dream

don't you see my soul's inner seas?

can you feel the blame that now is unveiled?

as pain sweetly embraces my earthly hell

It's always sad when our words

don't express our true believes

failing what our eyes have to say

don't you see my soul's inner seas?

can you feel the blame that now is unveiled?

as pain slowly embraces my earthly hell.

DAKRUA-----DECEIVE ME

Daylight dreams so coloured

lose their way under Ego skies

while sleepless

I'm starting to realise

the reasons leading your life

[Chorus]

(You) come and keep on coming just for yourself

with frozen lips that are cheating my face

so keep on faking love while instead

your warmless kiss is beginning to fade

inner screams take over

unbounded in empty nights

while echoes

of past lives are calling

to reasons lost in my eyes

[Chorus]

Your senseless kiss is juts fooling yourself

swallow my life,

but beware the poison running inside,

since love is poison

for those who lie and for those who cannot cry

DELAIN---SEE ME IN SHADOW

Standing in the shadow of our lies

To hide our imperfections,

Doing anything we can to hide.

Eyes wide open but still blind

To see what really matters,

And insecurity won't go,

See me in shadow.

Standing by the ruins of your soul,

That cries for some more meaning.

Wondering when you have

Become so cold,

So cold,

And all the pictures of your past are gone.

So cold, so cold,

Forget yourself

And who you are,

Another life is not that far.

Standing by the paintings of your dreams,

But you have awoken

And all the purples and the greens

Have turned to black.

And the ruins of your soul

Have died, no more meaning.

I wonder when you have

Become so cold,

So cold,

And all the pictures of your past are gone.

So cold, so cold,

Forget yourself

And who you are,

Another life is not that far.

Not that far,

Not that far

BELLA MORTE-EVENSONG

Forever, let the nights burn long for our loss

As all words shall die in good time

Fleeting shades of pain catch my eye

And the mist of days long gone by

Captures tears and smiles as we die

And I hear your laughter from far away

In the fondest place in my mind

Together, let the nights burn long with our doubt

When we spoke of days still to come

They were bright as mid-summers sun

And my life is grey without you

And the nights won't shine without you

And my heart grows cold without you

Yet the seasons change without you

LIVIU CIULEI---ULTIMA ZI DE TOAMNA,PRIMA ZI DIN ETERNITATE

E toamnă. Frigul ne strânge inimile cu mâinile sale aspre si reci. Zilele aduc bucurii mici şi tristeţi
iremediabile. Viaţa şi moartea stau împreună sub acelaşi cer, iar destinele se înalţă sau se frâng zi de zi, fără o măsură a acceptării sau a durerii. Absolutul se colorează şi mai intens în albastru, iar plecările dincolo de el sunt tot mai dese.
Liviu Ciulei a plecat dincolo de albastru seara trecută. Nu voi cădea în capcana aceea a statisticii şi nu voi scrie aici câte filme a regizat sau câte roluri a jucat. Aceste amănunte ţin de statistică, iar eu voi vorbi doar de omul ce a plecat dintre noi.
L-am auzit vorbind cu pasiune în multe interviuri, i-am văzut privirea rebelă şi romantică înfruntând întrebări de tot felul. Era un om cu adevarat tânăr, unul din puţinii oameni care au rămas tineri până la moarte în ciuda necazurilor şi a bolii. Viaţa sa a fost cu adevărat o continuă vibraţie, a iubit şi a fost iubit, a visat şi visele i-au devenit certitudini.
Din păcate toamna duce dincolo de albastrul cerului pe cei mai buni dintre noi. Numele lor deschid porţi de lumină şi aduc căldură în inimile celor ce pot înţelege adevăratele cuvinte şi adevăratele imagini.
Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Liviu Ciulei!!
Neuitat să îi fie numele!

SCHELMISH-RABENBALLADE

Auf einem Baum 3 Raben stolz oh weh oh weh oh Leid oh weh

Auf einem Baum 3 Raben stolz

Sie war'n so schwarz wie Ebenholz sie war'n so schwarz wie Ebenholz

Der eine sprach: Gefährte mein wo soll die nächste Mahlzeit sein

In jenem Grund auf grünem Feld

ruht unter seinem Schild ein Held ruht unter seinem Schild ein Held

Seine Hunde liegen auch nicht fern sie halten Wacht bei ihrem Herrn

seine Falken kreisen auf dem Plan

kein Vogel wagt es ihm zu nah'n kein Vogel wagt es ihm zu nah'n

Da kommt zu ihm ein zartes Reh ach das ich meinen Liebsten seh

Sie hebt sein Haupt von Blut so rot

Der Liebste den sie küsst war tot der Liebste den sie küsst war tot

Sie gräbt sein Grab beim Morgenrot am Abend war sie selber tot

Ach großer Gott uns allen gib

solch Falken solche Hund solch Lieb solch Falken solche Hund solch Lieb.

L`AME IMMORTALLE-5 JAHRE

Auf lautlosen Schwingen zieht die Leere durch mein Land

Durch Traume der Sehnsucht, die ich niemals fand

Traume eines Menschen, den ich einmal kannte

Es war jemand, den man bei meinem Namen nannte

Du hast ihn getotet, hast ihn erstickt mit Deinen Taten

Ihn verstossen, ausgenutzt und sein Gefuhl verraten

Er liebte doch so stark, wie ein Mensch nur lieben kann

5 Jahre lang hab ich Dich geliebt

5 Jahre lang gegen alles, was es gibt

5 Jahre lang meiner Liebe untertan

5 Jahre lang zur Holle fahren

Ein Fluch, der ohne Namen ist, lastet nun auf ihm

Auf seinem kranken Herz, das ach so sicher schien

Ein Fluch, der jahrelang in seiner Brust sanft wuchs

Fest verankert auf der allerletzten Seite dieses Buchs

Den Namen, den der Tote tragt, er gleicht meinem Namen

Die Seele hier in seiner Brust, sie kennt kein Erbarmen

Ich sehe nun auf ihn herab und sehe, er gleicht mir

Durch seinen Tod werde ich leben, ich und nicht mehr wir

HIM-JOIN ME IN DEATH

Baby join me in death
Baby join me in death
Baby join me in death

We are so young
our lives have just begun
but already we're considering
escape from this world

and we've waited for so long
for this moment to come
we're so anxious to be together
together in death

Won't you die tonight for love
Baby join me in death
Won't you die
Baby join me in death
Won't you die tonight for love
Baby join me in death

This world is a cruel place
and we're here only to lose
so before life tears us apart let
death bless me with you

Won't you die tonight for love
Baby join me in death
Won't you die
Baby join me in death
Won't you die tonight for love
Baby join me in death

this life ain't worth living
this life ain't worth living
this life ain't worth living
this life ain't worth living

Won't you die tonight for love
Baby join me in death
Won't you die
Baby join me in death
Won't you die tonight for love
Baby join me in death

Baby join me in death

MY BLACK ROSE

DRACONIAN-----VIBRATIA MUZICII GOTHICE

Muzica gothică aduce vibraţia într-un fel cu totul deosebit. Sunetele conturează durerea şi iubirea în aceeaşi măsură lăsând pe cei ce ascultă să evadeze dincolo de aşteptare. Aici, în lumea trupelor de doom metal gothic, nu există formaţii modeste: o formaţie cântă gothic adevărat sau e doar jalnică. Aşa e în lumea lor. Nu există cale de mijloc.

Draconian e una din acele trupe simbol ce cutreieră zilnic inimile celor îndrăgostiţi de muzica de acest gen. Imaginaţi-vă că undeva în nord, cineva vibrează la unison cu altcineva din Uruguay sau că piesele lor sunt ascultate în Noua Zeelandă la fel de intens ca în zona rusă. Draconian a devenit un fenomen, prin cultivarea versului de calitate ce stă la baza unei orchestraţii iesite din comun. Armonia a luat locul versurilor cântate în frecvenţa joasă, împletirea vocilor feminine şi masculine conturând un gothic de o calitate uriaşă. Membrii fondatori sunt Johan Ericson, Andy Hidenas şi Jesper Stolpe. La început, trupa a fost creată pentru un sound de death metal melodios având şi influenţe de dark. Apoi a urmat ca punct de referinţă în activitatea lor muzicală "The Closed Eye of paradise". Lupta dintre bine si rău devine tema de referinţă iar piesele lor tulburătoare devin cunoscute peste tot în lume.

Componenţa Draconian este următoarea: Lisa Johansson-voce, Anders Jacobsson-voce, Johan Ericson-chitară, Daniel Arvidsson-chitară, Andreas Carlsson-clape, Fredrik Johansson-bas, Jerry Torstensson-tobe.

În acest moment trupa suedeză este deja o legendă vie.

OVIDIU IULIU MOLDOVAN-PRINTUL CUVANTULUI

Îmi amintesc de un actor ce recita din poezia eminesciană ca nimeni altul. Versurile poetului nepereche deveneau râu de lumină, vibraţia ne încălzea inimile, poezia era cu adevărat vie... Metafora ne îmbrăţişa copilăria, vocea lui cu inflexiuni ardeleneşti părea construită pentru a recita din Eminescu. În casele din nordul ţării, atunci când Ovidiu Iuliu Moldovan apărea la televizor pentru a recita poezie se auzea invariabil chemarea: "linişte, recită poezie Ovidiu Moldovan!!". Îl ştiau şi copiii, şi bătrânii, şi tinerii rebeli ce visau să alerge în jurul lumii şi cei trecuţi de o vârstă aflaţi în aşteptarea dezlegării marelui mister.
Filmele i-au prilejuit bucuria de a interpreta roluri de erou, de tânăr fără frică sau de revoluţionar paşoptist. Le-a interpretat pe toate natural, fără a afişa o mască de actor celebru şi intangibil. L-am văzut strălucind în filme de colecţie, ecranizări rare cum nu ştiu dacă vor mai apare în cinematografia românească: "Bietul Ioanid" în regia lui Dan Piţa, "Horea" în regia lui Mircea Mureşan sau "Craii de Curtea Veche" în regia lui Mircea Veroiu. În aceste ecranizări am simţit încă o dată latura ultrasensibilă a lui Ovidiu Iuliu Moldovan. Personajele deveneau dintr-o dată luminoase, umane şi extraordinar de vii... asemeni poeziei eminesciene pe care uneori el o citea.
Ca şi alte suflete mari a trebuit să înfrunte singurătatea în ultimii săi ani de viaţă, se spune că acest purgatoriu deschide cerurile sufletelor alese.
Îmi amintesc despre un actor ce recita din poezia eminesciană ca nimeni altul. Purta în priviri bucuria nedisimulată a tinereţii veşnice. Părea un prinţ exilat într-o ţară a durerii...

DRACONIAN-THE MORNINGSTAR

DRACONIAN-A SCENERY OF LOSS

MIHAI MEREUTA-NEUITATA LUMINA

De câte ori îi văd chipul într-un film de tot atâtea ori simt bucuria reîntâlnirii cu un suflet luminos. Mihai Mereuţă a fost şi va fi mereu actorul ce a dat naştere unor personaje pitoreşti, mai toate pozitive. Despre el, vorbea mereu în aceeaşi termeni. Una dintre frazele sale înfruntă şi astăzi timpul, arătându-ne o sinceritate debordantă: “Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la liceu." Aşa povestea Mihai Mereuţă despre el, ca despre un ţăran pătruns pe furiş într-un uriaş labirint. Aici, calităţile sale incontestabile l-au făcut să devină cunoscut şi iubit, aşa cum poate puţini actori au fost. A avut roluri diferite şi în toate s-a simţit minunat: a fost soldat, haiduc, morar, pălmaş, conte sau preot,nu a refuzat roluri,fiecare dintre ele i s-a parut special in felul lui.
Mihai Mereuţă nu a fost un actor oarecare. A jucat alături de cele mai mari nume ale scenei româneşti, în roluri complexe şi nu a dezamăgit. Ultimul său rol important a fost cel din piesa "Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii", jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în regia lui Gelu Colceag. A plecat către ceruri în anul 2003, în prima zi a lunii aprilie.
De câte ori îi văd chipul într-un film de tot atâtea ori simt bucuria reîntâlnirii cu un suflet luminos. Şi pentru o clipă totul se reduce la vibraţie, la pasiune, la artă. Aşa a fost el, Bădia Mihai Mereuţă, actorul cu suflet de lumină...

CHRISTINA PERRY-JAR OF HEARTS

I know I can't take one more step towards you
Cause all that's waiting is regret
And don't you know I'm not your ghost anymore?
You lost the love I loved the most

I learned to live, half-alive
And now you want me one more time

And who do you think you are?
Runnin' 'round leaving scars
Collecting your jar of hearts
And tearing love apart

You're gonna catch a cold
From the ice inside your soul
So don't come back for me
Who do you think you are?

I hear you're asking all around
If I am anywhere to be found
I have grown too strong
To ever fall back in your arms

I've learned to live, half-alive
Now you want me one more time

Who do you think you are?
Runnin' 'round leaving scars
Collecting your jar of hearts
And tearing love apart

You're gonna catch a cold
From the ice inside your soul
So don't come back for me
Who do you think you are?

Dear, it took so long
Just to feel alright
Remember how to put back
The light in my eyes

I wish I had missed
The first time that we kissed
'Cause you broke all your promises
And now you're back you don't get to get me back

Who do you think you are?
Runnin' 'round leaving scars
Collecting your jar of hearts
And tearing love apart

You're gonna catch a cold
From the ice inside your soul
So don't come back for me
Don't come back at all

And who do you think you are?
Runnin' 'round leaving scars
Collecting your jar of hearts
And tearing love apart

You're gonna catch a cold
From the ice inside your soul
Don't come back for me
Don't come back at all

Who do you think you are?
Who do you think you are?
Who do you think you are?

MARCH OF THE TEMPLARS

MY DYING BRIDE-FOR MY FALLEN ANGEL

As I draw up my breath
And silver fills my eyes
I kiss her still
For she will never rise
On my weak body
Lays her dying hand
Through those meadows of Heaven
Where we ran
Like a thief in the night
The wind blows so light
It wars with my tears
They won't dry for many years
Loves golden arrow
At her should have fled
And not Death ebon dart
To strike her dead

SUICIDAL ROMANCE-NOT ALONE

It was a cold and a rainy night
When all stars began to shine
And in this brightest light
He appeared to our planet

He was young and strong enough
To save us all from the shadows
That followed us from the darkest world
With no love but only sorrow

And we are not alone in darkness
We are not alone
Our hearts are full of passion
Passion for a better world
And the love that was discovered
Was the thing that we had lost
And our hearts are beating faster
We are the ones who're not alone

He was a saviour from the sky
Full of hope for a better life
He tried to spread his wings of love
Like a shield against the shadows

When the darkest night was gone
And our hearts were warm again
In the skies appeared a starsign
With the shape of two wings

RUGĂCIUNEA SINUCIGAŞULUI

topeşte-mi sângele în cuptorul albastru al cerului,
uneşte-mi cuvintele cu stelele căzătoare
şi lasă-mă să mă uit.
nu mă aduce în pridvor de biserică,
nu suport să fiu privit când am ochii închişi,
mai bine aruncă-mă în lacul fermecat alături de Excalibur,
mai bine aşa.


cu trupul meu hraneşte focul unui crematoriu de vise
sau spală rănile unui fiu rătacit,
dar nu mă umili îmbrăcându-mă în lutul strămoşesc,
asta nu.
mai bine transformă-mă în fluture orb
şi lasa-mă să caut floarea luminii în fiecare zi,
mai bine aşa.

din numele meu cladeşte ceva efemer,
o scânteie de iubire, un altar de nisip,
sau fă-mă pentru o zi luntraş fără simbrie pe râul Styx,
să pot duce de pe un mal pe celălalt umbrele lumii,
mai bine aşa.

iar când ma vei uita de tot,
eu voi începe să Te iubesc
cu adevarat.

Eduard Dorneanu
Mălini 14 octombrie 2011

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

DRACONIAN-THE LOST HOUR OF ANCIENT SUNLIGHT

Black is the sunlight shimmering below;
it flows through life and the guilt we share
Our sorrow, it cuts through the undergrowth,
as we abandon this ravenous Earth alone

The zeitgeist dimmed the surface and seized the soul
Our Mother wept behind the fence,
and we drained her blood, then forgetting her face,
and hide from everyone…

to breathe, to conquer,
to linger, to utilize the ignorant herd

In rapture from nature we divorce,
like orphans by desire,
from this closing light

The bewildered sleep -
the shadowy voyager is lurking;
he’s in the flesh of landscapes vaporous
The vacant, untiring Sovran of old…
He’s the machinery; igniting the paralyzed soil

We took the blood of the earth
and fell in love with death
with life itself as an excuse

Black is the sunlight shimmering below;
it flows through life and the guilt we share

We’re hiding in chorus as starry eyes close,
and seasons part in farewell;
‘cause we drained her blood, then forgetting her face
to hide from everyone

The bewildered sleep -
the shadowy voyager is lurking;
he’s in the flesh of landscapes vaporous
The vacant, untiring Sovran of old…
He’s the machinery; igniting the paralyzed soil

DRACONIAN-THE GOTHIC EMBRACE

Lucifer:
Oh angel o' my winter;
grieveth for the pain o' sadness.
A gothic embrace restores my love
God took away...
Ye romance o' forgotten times...
in eras without the sun.
An ocean o' tears I see...
A nightfall o' dreams caresses me.


Deliah:
Thou wert, thou art, thou shalt fore'er be...
Ye nightshade o' thy sorrow,
stretching out for it's romantic rose in twilights beauty.
In love with ye thousands o' nights...
but weeping in silence... in ebony... for melancholy… forever!


Jesus Christ walks the Earth…
A pitiful shade of God…
A cruel conspiracy for the sake of slavery,
and He drags ‘em down to the plague of humanity.


Lucifer:
I've killed my holiness…
killed my emptiness!
I'm fallen from God…
fallen from guilt!


I've abandoned the light,
the light that blinded so long!
Free from submission,
but still under His spell.
We're in pain… pain… pain!
Sorrow turns to anguish…
and I scream with hate at the tyrant above!


Deliah:
Hosanna de Profundis!
Dethrone the tyrant…
Take his throne, take the throne!


Astaroth:
Gothic moon… ablazeth the eventide so sonorous,
ye solemn of a lovelorn gard'n o' crimson souls.
All true beauty is sad...
but lost within the clenched hands of God.


Lucifer:
I mourn that the night passes us by…
Let there be an eternal night… eternal night!
I mourn that the night passes us by!
Let there be an eternal night… eternal night!


..I shall call upon the dragon...!

AFTER FOREVER-BEYOND ME

I know I'm alone, but somebody's watching me

Follows me everywhere I go

A cold flow surprised me again, I shiver

The presence of something I can hear it's breathing

Leave me alone, wherever you came from

Hearing so much voices, no one's talking

Oh leave me alone

Leave me alone, wherever you came from

Hearing so much voices, no one's talking

Waiting for something, nothing in the black of the night

Creeps around you, the invisible force that makes you crazy

I can't remember how it feels to be warm, to be alone...

Without that fear deep inside me

Icons of death float on beyond me

whispering my name and breathing my fear...

The menace of insanity

Inner voices cry out for action

Defenceless as I am

Lost in the alleged paradise

I'm not sure if I am here or elsewhere

Searching for satisfaction

Beyond the frontiers of my comprehension

Leave me alone, wherever you came from

Hearing so much voices, no one's talking

Leave me alone, wherever you came from

Hearing so much voices, no one's talking

Oh leave me alone

GOTHIC NAGAY-CELTIC FOLCORE

DRACONIAN-ELYSIAN NIGHT

I am so far away...
You see, I'm nothing without thee
I fall down, down to the ground,
and all alone, I wish that I could go

Drown here with me,
hold me, save me

Are you there, beloved one?
I clench our whisper to the fading
Playing out this frozen dream
to watch me bleed in the sunrise
watch me bleed in the sunrise

Break, can you see how I break,
and still, my world remains the same
Don't die, please stay for a while
This night we'll learn how to fly

Snow is falling from ebon skies
and I see some peace in your eyes
Playing out this frozen dream
to watch us bleed in the sunrise
watch us bleed in the sunrise

I can't go on with the quiet,
to wait until we wake up,
to be gone with the fire
I must go now

Are you there, beloved one?
Will you help me carry on,
and lead me through the sunrise?
Lead me through the sunrise

I can't go on with the quiet,
to wait until we wake up,
to be gone with the fire
I must go now

DRACONIAN-MORPHINE CLOUD

One single night, one single day
Before it all just sweeps away...
With the paradise I do not know,
Through the joy I never had
I'm all alone on my isolated throne

Why have you forsaken me?

The days outnumbered themselves into the grey
And life cries, a dream dies out into the blackness;
Stretches for an empty cup; a chalice to collect the tears
That I keep to myself

I gaze upon the mystery, this lovelorn identity...
Frozen beyond the echoes of laughter

This morphine cloud hanging over me
Like a snow-white curtain;
This beautiful haze overruns me
So I erase myself from you; the cure for my sanity...
And here I am, unwilling to forgive myself

So lost in this remedy, your spirit is haunting me;
consumed by indifference
I scream in your silence where shadows conceal me...
I'm cursed to search for you

Oh feeble, ungrateful heart;
Paralyzed you drown with me
Intoxicate this bitter reality
Under the screens of apathy

Oh feeble, ungrateful heart;
Paralyzed you drown with me
Intoxicate this bitter reality
Under the screens of apathy

The dream died before it was born,
Innocence is lost...And so am I
But still I pretend to be strong
Still I wonder where I belong

You whisper to me gently in my sleep
To this world behind
And I gaze upon the mystery, this lovelorn identity...
Frozen beyond the echoes of laughter

RUGACIUNEA DE PIATRA

te rog sa imi dai aripi de piatra ca sa imi pot acoperi cu ele
goliciunea orelor,
tristetea minutelor,
disperarea secundelor.
dar te mai rog sa faci cumva ca aripile mele sa nu ma doara cand zbor,
nu vreau sa rada de mine Icar sau ingerii rataciti in pacatele mele.

sa nu te miri ca lacrimile mele se vor transforma in fantani cu cumpana,
din setea parintilor mei nu se putea naste altceva.

ca un sculptor de inimi,
Fiul Tau . . .

RUGACIUNEA DE PIATRA(volumul meu scris in memoria celor ce s-au sinucis)

Cred ca nu exista principiu sau dogma ce poate limita fiorul,iubirea,credinta, oamenii ce au ales sa se sinucida merita aceeasi dragoste din partea noastra ca si inainte de acest gest dramatic. Ploile mangaie la fel,atat mormintele sinucigasilor cat si pe ale celorlalti morti, rugaciunile celor ramasi aprind lumanari in ceruri celor plecati la Domnul,sinucigasi sau nu. . .
Cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel. . . ...

Poeziile din acest volum sunt dedicate celor ce au incheiat lupta cu viata prin sinucidere.
Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!!!!

SINUCIDERE
nu am reusit sa ajung la timp pentru a opri gestul tau disperat,
ai hotarat ca e mai bine sa zbori fara mine,
dincolo de iubire, dincolo de regret.
ti-ai adunat toate nimicurile intr-o singura metafora calauzita de o spaima ce iti ardea asteptarea.
am alergat disperat sperand sa ajung langa tine inainte de a pleca lumina,
mi-am simtit picioarele de plumb iar pasii rasunau ca limba unui clopot ce anunta moartea cu indiferenta.

parintii tai mi-au cerut sa iti ard trupul in cuptorul unui august nemilos,
mi-au reprosat ca din cauza mea ai plecat sa cauti binecuvantarea intr-un loc pagan,
departe de casa parinteasca.
i-am ascultat rabdator cu capul plecat in praful amintirilor ,
apoi am primit lovitura dupa lovitura din partea tuturor necunoscutilor ce te doreau inapoi.

dupa ce patru anotimpuri au dansat pe mormantul tau acoperit de lacrimi mincinoase
m-am furisat sa iti sarut umbra insangerata de atata asteptare.
te-am gasit la fel de frumoasa, ingropata de vie intr-un pamant strain
parul iti crescuse atat de mult incat devenise val de mangaiere pentru ingerii cazuti.
pe fata ta crescuse iedera si floarea neuitarii
iar eu am ras de durere,iubito,
am ras . . .

BELLA MORTE-NO DOUBT

Would I call your name
Through the ruins of emptied halls?
Could I see your face
Within passions yet unborn?
Speak fragile truths into the air
So new and cold
Could I lie to you?
Could I live this life alone?

Fade to the year's cascading dreams of hope and light
Through vacant thoughts the eve is found in stormy skies
To the years cascading dreams of hope and loss
Our painted world shall see an end to all we find

Would I take your hand
Would I lead you from the mist
In another place
Where the sun can never set?
Years carry us into the certainty of doubt
Could I lie to you?
Could I leave you here alone?

Soon enough the ice will break
Falling down lost in melting years
Soon enough the dawn awakens
Holding tight memories of our love
And our loss

BELLA MORTE -AWAY

Bella Morte-,,Away''-versuri:

''Away, we grow cold as years pass
Who we were echoes still

I remember your smile still
Though you're far away
I remember tears on your face
Though the reasons fade

Away, for so long we were one
Though dreams fade we are strong

Rain is merely tears on your face
Yet still hope remains

So long my love may we never fade
Our time lives on in a land within
So our eyes may find smiles from our distant days
And at night our stars burn as long as before''

NIGHTWISH-WHILE YOR LIPS ARE STILL RED

Sweet little words made for silence not talk
Young heart for love not heartache
Dark hair for catching the wind
Not to veil the sight of a cold world

Kiss while your lips are still red
While he's still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand's still without a tool
Drown into eyes while they're still blind
Love while the night still hides the withering dawn

First day of love never comes back
A passionate hour's never a wasted one
The violin, the poet's hand
Every thawing heart plays your theme with care

Kiss while your lips are still red
While he's still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand's still without a tool
Drown into eyes while they're still blind
Love while the night still hides the withering dawn


Kiss while your lips are still red
While he's still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand's still without a tool
Drown into eyes while they're still blind
Love while the night still hides the withering dawnLove while the night still hides the withering dawn

CĂTĂLIN ``TOBI`` NEAGU----ULTIMA TOAMNĂ

Uneori zilele de toamnă par a nu se mai sfârși. Ploile toamnelor destramă vise, destine, aspirații.
Durerea se împletește cu imaginea unei speranțe mutilate și nimic nu poate schimba calea către prăbușire. Norocul sau tinerețea nu pot înfruntă singure destinul inefabil.
"Tobi" era inima trupei Timpuri Noi, plecaseră la drum acum mai bine de două decenii când erau considerați parte din muzica de underground, piesele lor erau cunoscute și iubite atât de tineri cat și de cei ajunși la o a doua tinerețe.Timpuri Noi mi s-a părut mereu o trupă neobișnuită, asta nu doar pentru că aveau piese originale ci și pentru că membrii trupei erau niște artiști aparte. Adrian Plesca, Dan Iliescu sau Cătălin Neagu au fost simboluri pentru muzica rock a anilor 90. Din păcate în 2009 solistul vocal Adrian Pleşca pleacă de la trupă și faţa acesteia se schimbă complet.
Cătălin Neagu era baterist sau toboșar cum se spune în termeni prietenești de cei ce cunosc sau măcar ascultă muzică rock. Rolul său a fost determinant în formație, el impunea ritmul, el începea acele ruperi de sound caracteristice pieselor Timpuri noi. Îl puteți vedea alături de ceilalți în piese cunoscute de cei apropiați acestui stil.Cu voia dvs. vă reamintesc piesele: "Perfect", "Emigrant U.S.A.", "Victoria" sau "Stan".
Cine cunoaște ce înseamnă o formație de muzică v-ar putea explică cu ușurință că un baterist depune o muncă enormă, de el depinzând desfășurarea normală a unei piese, el nu are voie să obosească, nu are voie să piardă ritmul, nu are voie să își tragă răsuflarea și participă aproape la toate piesele dintr-un concert.
Din păcate viața nu i-a îngăduit lui Cătălin Neagu decât 44 de bătăi în toba veșniciei.
Uneori zilele de toamnă par a nu se mai sfârși. Odată cu frunzele îngălbenite de durerea provocată de întoarcerea clepsidrei vântul ia cu el și pe unii din prietenii noștri. Mărturie că noi nu îi vom uita, stau luminile lumânărilor și rugăciunile spuse din toată inima.
Ploile de toamnă destramă vise, destine, aspirații... niciodată prietenia, niciodată credința...

NIGHTWISH-SLEEPING SUN

Versurile melodiei ,,Sleeping sun''

..The sun is sleeping quietly
Once upon a century
Wistful oceans calm and red
Ardent caresses laid to rest

For my dreams I hold my life
For wishes I behold my night
The truth at the end of time
Losing faith makes a crime

I wish for this night-time
to last for a lifetime
The darkness around me
Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping
Weeping
With you

Sorrow has a human heart
From my god it will depart
I'd sail before a thousand moons
Never finding where to go

Two hundred twenty-two days of light
Will be desired by a night
A moment for the poet's play
Until there's nothing left to say

I wish for this night-time...

I wish for this night-time..''

DRACONIAN-BLOODFLOWER

I've made a good living by dying;
Endless wait, grey solace ruling my mind
Constrained by time and drained by the cold,
Still I found myself shivering under the rising sun

You are the star, you are the moon
You are the soil where shadows bloom
Casting a light which brings me peace
Where the caverns of death will freeze

The flower never grew
But I love you just the same
Even though like a bird you flew
I will you just the same

I am the blood; a fire in your soul...
And I will grow in landscapes so cold

Oh, how I feel you in the every single detail,
As you lurk inside my tortured dreams
There is no hope as long we walk this earth,
But you should know my universe screams,
It screams for you

I cry for you!

The flower never grew
But I love you just the same
Even though like a bird you flew
I will love you just the same

song of the templars

poets of the fall-carnival of rust

poets of the fall-carnival of rust-versuri:

''D' you breathe the name of your saviour in your hour of need,
And taste the blame if the flavor should remind you of greed?
Of implication, insinuation and ill will, 'til you cannot lie still,
In all this turmoil, before red cape and foil come closing in for a kill

Come feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust

It's all a game, avoiding failure, when true colors will bleed
All in the name of misbehavior and the things we don't need
I lust for after no disaster can touch, touch us anymore
And more than ever, I hope to never fall, where enough is not the same it was before

Come feed the rain...
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust
Yeah, feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust

Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearning''

GAND

Dumnezeu e acelasi peste tot dar acasa e numai in locul in care te-ai nascut

draconian-death come near me

By day I sleep, at night I weep!

O Death, come near me!

Be the one for me, be the one who stays.

My rivers are frozen, and mischosen,

and the shadows around me sickens my heart.

O Death, come near me,

and stay (by my side). Hear my silent cry!

In sadness I'm veiled, to the cross I am nailed,

and the pain around me freezes my world.

My cold world...

In life I've failed,

for years I've wailed.

Frozen in time... left behind...

The rapture of grief is all to find...

The rapture of grief is all!

Behind the shadow of life the lost hopes are grieving.

I seek the night and hope to find love...

So I drown in the silence of lifes short eternity.

The tears fills the void in my heart astray...

Embrace me now, delightful ease!

Give me a world of wonderous peace!

Calm the desperate scream in my heart!

O Death, come near me,

save me from this empty, cold world!

O Life, you have killed me,

so spare me from this couldron of misery!

In life I cry, away I fly...

Chosen to fall within these walls.

The rapture...

The rapture of grief is all!

Oh, shed a tear for the loss of innocense,

for the forsaken spirits who aches... in us.

Cry for the heart who surrenders to pain,

for the solitude of those left behind!

Behold the pain and sorrow of the world,

dream of a place away from this nightmare.

Give us love and unity, under the heart of night.

O Death, come near us, and give us life!

I this world of pain I am better of dead!

Give me love, or give me... death!

O Death, come near me!

I have summoned you!

Duminica ascult muzică cu volumul dat la maxim.Nu mă interesează că asta ar putea deranja pe altcineva, puțin îmi pasă. Duminică ascult muzică gothica sau ceva apropiat acestui stil. Draconian rămâne și pentru această duminică trupa mea favorită. Faptul că în piesele lor se recită și poezie îi face cumva speciali și nu să mint că rar am întâlnit așa o trupă.Piesa care merită ascultată de mii de ori este ``death come near me``.Ea întrunește toate caracteristicile unei iese gothice dar mai ales are armonie și originalitate.Membrii trupei sunt:Anders Jacobsson (vocal), Lisa Johansson (vocal), Johan Ericson (chitară), Jerry Tortensson (tobe, baterie), Daniel Arvidsson (chitară), Fredrik Johansson (bass) și Andreas Karlsson (clape).În ``death come near me`` vocea Lisei și a lui Andres se caută dincolo de versuri, atmosfera creată este extraordinară. Critica de specialitate a remarcat pe lângă calitatea muzicii și calitatea versurilor. Piesa este într-adevăr ieșită din comun . . .
Duminica ascult muzică gothică cu volumul dat la maxim. Piesa ``death come near me`` vorbește despre iubire, zbor și mai ales despre durere .Cred că această piesă este una de excepție nu doar pentru că într-o duminică de noiembrie m-am gândit să o ascult cu volumul dat la maxim.Nu, nu pentru asta.Cei ce o vor asculta vor simți vibrațiile.Asta nu se poate descrie și nici comenta.Mă întorc să ascult piesa încă o data.Afară noiembrie aleargă pe străzile golite de bucurii efemere.Ne îndreptăm leneș către un nou an. Duminica ascult muzică cu volmul dat la maxim.În ciuda tuturor toamnelor târzii . . .

ADRIAN PINTEA-LECTIE DE IUBIRE

9 OCTOMBRIE 2011.
Amintirile sunt firele nevăzute ce ne leagă de cei plecaţi lângă Domnul. Atunci când pleacă un poet să coloreze în albastru cerul tăcerea se lasă preţ de o clepsidră, cărţile se închid ca suprem omagiu iar florile se deschid în culori de o frumuseţe unică. Azi e ziua de naştere a poetului Adrian Pintea. Multă lume îl cunoaşte pentru activitatea lui de excepţie din lumea teatrului şi a filmului. Cu voia dumneavoastră eu mă voi gândi astăzi la Adrian Pintea ca la poetul sensibil plecat să călărească undeva departe de banal, în căutarea Sfântului Graal. Cartea "Lecţie de iubire" ne-a arătat nouă celor ce îl percepeam ca pe un actor de mare succes faţa sa nevăzută: scria tulburător, vibrant, seducător iar iubirea strigă numele femeii unice la fiecare metaforă a sa. Volumul conţine poezii de dragoste dedicate soţiei sale, scrisori de o frumuseţe inegalabilă, fotografii din arhiva familiei şi pagini din jurnalul Laviniei Pintea Tatomir. Despre un astfel de volum nu se poate scrie pentru că e parte din inima poetului Adrian Pintea, un astfel de volum se citeşte la ceas de seară când stelele aprind depărtarile...
Cu voia dumneavoastră vă reamintesc că poetul Adrian Pintea era cavaler templier, membru al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim. Dorinţa lui de a fi înmormântat în hainele ce aveau însemnele ordinului şi faptul că a fost înmormântat cu sabia de templier spune multe despre calităţile umane ale acestui uriaş talent. Lumea l-a plâns, l-a iubit şi apoi timpul a i-a dăruit aura de legendă...
La ceas de seară, când îngerii râd la lumina lunii pline, cei ce iubesc poezia pot auzi tropotul calului Duran, calul poetului ce îşi duce stăpânul în neuitare. Poeţii sunt nemuritori, asemeni poeziei. Asemeni primei şi ultimei iubiri...

zen musica celta-hevia

dark tranquillity-therein

POEZIE NEAGRĂ

zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,

mâinile tale împletindu-mi șuvițe,

mâinile tale...

iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,

rugăciunile mamei aducându-mi liniștea,

rugăciunile mamei...

caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,

lacrimile Domnului udând florile credinței,

lacrimile Domnului...

caravanele dervișilor în căutarea pământului făgăduinței,

dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,

dragostea mea...

mâinile tale...

rugăciunile mamei..

lacrimile Domnului..

dragostea mea...

Eduard Dorneanu
Mălini 7 octombrie 2011

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

draconian-dead world assembly

Ghosts with gentle voices, calling us never to wake,
And we see another nation rising from the ashes...
Soon to unearth what we cannot escape,
As timre draws near for all of us

Make amend, dear tyrant
And be my ominous companion
Through horrors' eye we'll seek vision lost to the sheep;
Rapt and fitfully chained

Hear the trumpets' sound!
The angels of discord are gathering;
Such beautiful faces, such poisonous tongues;
A dead world assembly...
Into the world you brought me,
And after your world you wrought me
With a finger to your mouth
And I lost myself in the sea;
Carrying the waves of time
There's nothing to believe,
And you ask me why I grieve

Make amend, dear tyrant
And be my ominous companion
Through horrors' eye we'll seek vision lost to the sheep;
Rapt and fitfully chained

"Earth raised up her head
From the darkness' dread and drear
Her light fled, and her locks covered with grey despair"

Hear the trumpets' sound!
Our empire stifles and crumbles
This terrible loss will generate us,
Gone from this dead world assembly...

Here is the void
Here is the cross we carry with us
Through this dead world assembly

draconian-she dies

The cold winds blew into life, my adored.
A bleeding heart we share, now on Azrael’s wings.

I fall like autumn rain…
You are my everything.

This lovelorn kiss of death in lugubrious silence…
Dawn breaks open like a wound… and the dreadful sun

Two souls entwined together,
still so alone.
Both you and I are shattered
and frozen in stone.

You begged for air from within this cold tomb
with pain sharp as a knife.
I now lie resting like a child on thy womb,
gave back a part of my life.

For a while it had disappeared, but nothing was changed.
A haze fell forever with her fading life.
I leaned my head back… then drank of opaline.
The emerald goddess came to me… she craved my soul.
And just for a while… I had forgotten.

Yes, it was all forgotten, but nothing was changed.
Suddenly a cold breeze blew across our room…
It felt like I wanted to leave… this world with her.

Come; drink with me the divine nectar of Olympus!
Sit beside me and help defy our adversity and loss…
this adversity and loss. It all ends with you!

I kiss you in your dying breath; sleeping quietly now.
Swept away by heavy eyelids; forever in my dreams…
and you will be safe in my dearest dreams…
My love… forever in my dearest dreams.

KURT COBAIN-APROAPE DE NIRVANA

Sunt zile când ploaia nu se mai oprește. Sunt nopți în care sunetul repetat al picăturilor de ploaie te fac să rătăcești drumul în labirint. Sunt clipe în care aplauzele celor din sala arhiplină te întristează în loc să te bucure. Sunt zile și nopți în care prietenii nu ajung niciodată la timp...
Lumea îl percepea pe Kurt Cobain doar ca pe un rocker teribil, compozitor și interpret al unor piese agresive cu sound strident dar ritmat. Cu toate astea, el era un bărbat sensibil, care suferea enorm în urma loviturilor primite din partea vieții. Prima lovitură a primit-o în 1975 când părinții săi divorțează.Impactul a fost nimicitor.Iată un fragment dintr-un interviu dat de Kurt Cobain având ca subiect divorțul părinților săi: "Îmi amintesc că, dintr-un motiv sau altul, mă simțeam rușinat. Mi-era rușine de părinții mei. Nu mai puteam să dau ochii cu unii dintre prietenii mei de la școală, deoarece îmi doream cu disperare clasică, știi tu, familia tipică. Mama, tata. Îmi doream acea securitate, așa că mi-am detestat părinții timp de câțiva ani din cauza asta." Fără îndoială, era un om sensibil,un om care își exprima tristețea în muzica aceea atât de neînțeleasă . Celebritatea dar și Courtney Love l-au adus și mai aproape de suicid. Au apărut drogurile și alte probleme... În ziua de 8aprilie 1994 Kurt Cobain s-a împușcat în cap. Cu toate că în ultima parte a vieții sale s-a purtat ciudat iar momentele de luciditate au fost destul de rare, mesajul biletului său de adio sau șochează prin originalitatea sa macabră: Kurt Cobain se adresează prietenului său imaginar din copilărie, Boddah căruia îi spune că viața lui a devenit o mare minciună, că nu mai simte muzica și că scena a devenit pentru el un loc străin. Kurt Cobain a fost incinerat, cenușa sa fiind împrăștiată în două locuri diferite:într-un templu budhist din Ithaca și în râul Wishack. O treime din cenușa lui a rămas în posesia soției sale, Courtney Love deși multă lume a afirmat că ea l-ar fi ucis pe Kurt iar apoi i-a înscenat sinuciderea.
Sunt zile când nimic nu îți poate aduce fericirea. Sunt nopți când iubirea e la fel de amară ca și tristețea. Sunt zile și nopți în care prietenii nu ajung niciodată la timp... În ultima sa scrisoare Kurt Cobain cita un vers dintr-un cântec al lui Neil Young: "It’s better to burn ouț than to fade away"... Apoi clepsidra a fost întoarsă de mâna unui zeu nemilos...

FLORIAN PITTIS-CĂLĂUZA CĂTRE LUMINĂ

Există oameni care rostesc cuvintele altfel, există oameni care recită altfel o poezie, există actori care interpretează rolurile... altfel. Totul ţine de vibraţie, iar acei oameni deosebiţi sunt călăuzele noastre spirituale, călăuze care ne ajută să păşim în lumină.
4 octombrie 2011...
E ziua de naştere a lui Florian Pittiş, cel plecat să cânte alături de îngeri piesele unei generaţii rebele în jeanşi şi să îşi scuture părul deasupra Caii Lactee. "Moţu" Pittiş este "fratele tânăr cu ochi negri şi mâinile curate", este cel care ne spunea mereu că "sfârşitul nu-i aici", este rockerul rebel ce a înălţat versul prin muzică aşa cum poate puţini au reuşit să o facă. Lumea îl asculta şi îl percepea ca pe un prieten, nu era o vedeta fiţoasă, nu era un om care să nu îţi strângă mâna atunci când îl salutai. Cu puţin noroc puteai să vorbeşti cu el în "Lăptăria lui Enache", chiar să ciocneşti un pahar sau să îl întrebi dacă va câştiga Rapid Bucureşti campionatul naţional de fotbal. Vorbea cu toţi, era prietenul tuturor, gândea şi se exprima ca noi toţi. Doar pe scenă se transforma... acolo devenea călăuză către cuvânt, către lumină. Piesele cântate de el te înfiorau, era atâta căldură,atâta fior...
Azi nu voi vorbi despre el la modul trecut. Poate că undeva în lumea asta mare există un oras în care moartea nu a ajuns şi nu va ajunge niciodată. Poate că într-un astfel de loc Moţu Pittiş are iarăşi concert şi spune lumii întregi că "sfârşitul nu-i aici".
Astăzi tristeţea nu are voie să bată la poarta noastră.
Există oameni care rostesc cuvintele altfel, există oameni pe care nu ai cum să îi uiţi...

GEORGE APOSTU-INGER IN LUMINA VESNICIEI

M-am intrebat adeseori unde pleaca dupa moarte sufletele poetilor,pictorilor,scriitorilor sau muzicienilor. Nu cred ca o dogma sau niste principii ar putea cuprinde vibratia acestor oameni binecuvantati cu un har aparte. George Apostu este unul din cei plecati sa impodobeasca vesnicia cu dragostea sa pentru creatie. Priviti acest ansamblu statuar din fotografie si veti intelege de ce era si este considerat un sculptor de o sensibilitate aparte. Ansamblul statuar poarta numele ``Tata si fiu`` si este amplasat in parcul Mistral din Grenoble. Se observa clar apelul la izvoarele populare dar si conceptia originala a artistului. George Apostu a avut expozitii personale mai peste tot in lume: Franta, Belgia, Spania, Italia, Brazilia, India. Valoarea sa a fost recunoscuta peste tot iar primaria Parisului i-a atribuit chiar un atelier in semn de respect. Remarcabil este in schimb felul in care prietenii lui il evoca, am avut ocazia sa mi se vorbeasca despre el si am inteles ca avea o calitate umana de exceptie:stia sa se faca iubit. Nu era perceput ca o somitate ci ca un prieten genial, nu era privit cu respect si raceala ci cu dragoste si prietenie. Astfel de oameni traiesc nu numai prin creatiile lor fabuloase ci si prin evocarile prietenilor sai. Cu voia dvs va voi reda o intamplare adevarata pana in cele mai mici detalii petrecuta la Paris. George Apostu este inmormantat in cimitirul Pere-La chaise din Paris, de aceea prietenii lui din Romania pot mai greu sa ii aprinda o lumanare la capatai. O buna prietena a mea a dorit sa se reculeaga la mormantul maestrului. Cu florile in maini a citit numele celor inmormantati in cimitir dar nu a gasit mormantul prietenului ei. Dupa un timp s-a oprit in fata unui mormant parasit si fara nume unde a asezat florile si a aprins lumanare pentru sufletul lui George Apostu....O intamplare cutremuratoare despre prietenie si neuitare. Eu cred ca undeva in lumina vesniciei George Apostu a ras de bucurie pentru ca un gand luminos valoreaza mai mult decat toate laudele aduse de criticii de specialitate. M-am intrebat adeseori unde pleaca dupa moarte sufletele poetilor, pictorilor, scriitorilor sau muzicienilor. Cred ca raspunsul e unul ce tine de sensibilitatea fiecaruia dintre noi...