9 OCTOMBRIE 2011.
Amintirile sunt firele nevăzute ce ne leagă de cei plecaţi lângă Domnul. Atunci când pleacă un poet să coloreze în albastru cerul tăcerea se lasă preţ de o clepsidră, cărţile se închid ca suprem omagiu iar florile se deschid în culori de o frumuseţe unică. Azi e ziua de naştere a poetului Adrian Pintea. Multă lume îl cunoaşte pentru activitatea lui de excepţie din lumea teatrului şi a filmului. Cu voia dumneavoastră eu mă voi gândi astăzi la Adrian Pintea ca la poetul sensibil plecat să călărească undeva departe de banal, în căutarea Sfântului Graal. Cartea "Lecţie de iubire" ne-a arătat nouă celor ce îl percepeam ca pe un actor de mare succes faţa sa nevăzută: scria tulburător, vibrant, seducător iar iubirea strigă numele femeii unice la fiecare metaforă a sa. Volumul conţine poezii de dragoste dedicate soţiei sale, scrisori de o frumuseţe inegalabilă, fotografii din arhiva familiei şi pagini din jurnalul Laviniei Pintea Tatomir. Despre un astfel de volum nu se poate scrie pentru că e parte din inima poetului Adrian Pintea, un astfel de volum se citeşte la ceas de seară când stelele aprind depărtarile...
Cu voia dumneavoastră vă reamintesc că poetul Adrian Pintea era cavaler templier, membru al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim. Dorinţa lui de a fi înmormântat în hainele ce aveau însemnele ordinului şi faptul că a fost înmormântat cu sabia de templier spune multe despre calităţile umane ale acestui uriaş talent. Lumea l-a plâns, l-a iubit şi apoi timpul a i-a dăruit aura de legendă...
La ceas de seară, când îngerii râd la lumina lunii pline, cei ce iubesc poezia pot auzi tropotul calului Duran, calul poetului ce îşi duce stăpânul în neuitare. Poeţii sunt nemuritori, asemeni poeziei. Asemeni primei şi ultimei iubiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu