De câte ori îi văd chipul într-un film de tot atâtea ori simt bucuria reîntâlnirii cu un suflet luminos. Mihai Mereuţă a fost şi va fi mereu actorul ce a dat naştere unor personaje pitoreşti, mai toate pozitive. Despre el, vorbea mereu în aceeaşi termeni. Una dintre frazele sale înfruntă şi astăzi timpul, arătându-ne o sinceritate debordantă: “Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la liceu." Aşa povestea Mihai Mereuţă despre el, ca despre un ţăran pătruns pe furiş într-un uriaş labirint. Aici, calităţile sale incontestabile l-au făcut să devină cunoscut şi iubit, aşa cum poate puţini actori au fost. A avut roluri diferite şi în toate s-a simţit minunat: a fost soldat, haiduc, morar, pălmaş, conte sau preot,nu a refuzat roluri,fiecare dintre ele i s-a parut special in felul lui.
Mihai Mereuţă nu a fost un actor oarecare. A jucat alături de cele mai mari nume ale scenei româneşti, în roluri complexe şi nu a dezamăgit. Ultimul său rol important a fost cel din piesa "Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii", jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în regia lui Gelu Colceag. A plecat către ceruri în anul 2003, în prima zi a lunii aprilie.
De câte ori îi văd chipul într-un film de tot atâtea ori simt bucuria reîntâlnirii cu un suflet luminos. Şi pentru o clipă totul se reduce la vibraţie, la pasiune, la artă. Aşa a fost el, Bădia Mihai Mereuţă, actorul cu suflet de lumină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu