E toamnă. Frigul ne strânge inimile cu mâinile sale aspre si reci. Zilele aduc bucurii mici şi tristeţi
iremediabile. Viaţa şi moartea stau împreună sub acelaşi cer, iar destinele se înalţă sau se frâng zi de zi, fără o măsură a acceptării sau a durerii. Absolutul se colorează şi mai intens în albastru, iar plecările dincolo de el sunt tot mai dese.
Liviu Ciulei a plecat dincolo de albastru seara trecută. Nu voi cădea în capcana aceea a statisticii şi nu voi scrie aici câte filme a regizat sau câte roluri a jucat. Aceste amănunte ţin de statistică, iar eu voi vorbi doar de omul ce a plecat dintre noi.
L-am auzit vorbind cu pasiune în multe interviuri, i-am văzut privirea rebelă şi romantică înfruntând întrebări de tot felul. Era un om cu adevarat tânăr, unul din puţinii oameni care au rămas tineri până la moarte în ciuda necazurilor şi a bolii. Viaţa sa a fost cu adevărat o continuă vibraţie, a iubit şi a fost iubit, a visat şi visele i-au devenit certitudini.
Din păcate toamna duce dincolo de albastrul cerului pe cei mai buni dintre noi. Numele lor deschid porţi de lumină şi aduc căldură în inimile celor ce pot înţelege adevăratele cuvinte şi adevăratele imagini.
Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Liviu Ciulei!!
Neuitat să îi fie numele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu