Există oameni care rostesc cuvintele altfel, există oameni care recită altfel o poezie, există actori care interpretează rolurile... altfel. Totul ţine de vibraţie, iar acei oameni deosebiţi sunt călăuzele noastre spirituale, călăuze care ne ajută să păşim în lumină.
4 octombrie 2011...
E ziua de naştere a lui Florian Pittiş, cel plecat să cânte alături de îngeri piesele unei generaţii rebele în jeanşi şi să îşi scuture părul deasupra Caii Lactee. "Moţu" Pittiş este "fratele tânăr cu ochi negri şi mâinile curate", este cel care ne spunea mereu că "sfârşitul nu-i aici", este rockerul rebel ce a înălţat versul prin muzică aşa cum poate puţini au reuşit să o facă. Lumea îl asculta şi îl percepea ca pe un prieten, nu era o vedeta fiţoasă, nu era un om care să nu îţi strângă mâna atunci când îl salutai. Cu puţin noroc puteai să vorbeşti cu el în "Lăptăria lui Enache", chiar să ciocneşti un pahar sau să îl întrebi dacă va câştiga Rapid Bucureşti campionatul naţional de fotbal. Vorbea cu toţi, era prietenul tuturor, gândea şi se exprima ca noi toţi. Doar pe scenă se transforma... acolo devenea călăuză către cuvânt, către lumină. Piesele cântate de el te înfiorau, era atâta căldură,atâta fior...
Azi nu voi vorbi despre el la modul trecut. Poate că undeva în lumea asta mare există un oras în care moartea nu a ajuns şi nu va ajunge niciodată. Poate că într-un astfel de loc Moţu Pittiş are iarăşi concert şi spune lumii întregi că "sfârşitul nu-i aici".
Astăzi tristeţea nu are voie să bată la poarta noastră.
Există oameni care rostesc cuvintele altfel, există oameni pe care nu ai cum să îi uiţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu