CĂTĂLIN ``TOBI`` NEAGU----ULTIMA TOAMNĂ

Uneori zilele de toamnă par a nu se mai sfârși. Ploile toamnelor destramă vise, destine, aspirații.
Durerea se împletește cu imaginea unei speranțe mutilate și nimic nu poate schimba calea către prăbușire. Norocul sau tinerețea nu pot înfruntă singure destinul inefabil.
"Tobi" era inima trupei Timpuri Noi, plecaseră la drum acum mai bine de două decenii când erau considerați parte din muzica de underground, piesele lor erau cunoscute și iubite atât de tineri cat și de cei ajunși la o a doua tinerețe.Timpuri Noi mi s-a părut mereu o trupă neobișnuită, asta nu doar pentru că aveau piese originale ci și pentru că membrii trupei erau niște artiști aparte. Adrian Plesca, Dan Iliescu sau Cătălin Neagu au fost simboluri pentru muzica rock a anilor 90. Din păcate în 2009 solistul vocal Adrian Pleşca pleacă de la trupă și faţa acesteia se schimbă complet.
Cătălin Neagu era baterist sau toboșar cum se spune în termeni prietenești de cei ce cunosc sau măcar ascultă muzică rock. Rolul său a fost determinant în formație, el impunea ritmul, el începea acele ruperi de sound caracteristice pieselor Timpuri noi. Îl puteți vedea alături de ceilalți în piese cunoscute de cei apropiați acestui stil.Cu voia dvs. vă reamintesc piesele: "Perfect", "Emigrant U.S.A.", "Victoria" sau "Stan".
Cine cunoaște ce înseamnă o formație de muzică v-ar putea explică cu ușurință că un baterist depune o muncă enormă, de el depinzând desfășurarea normală a unei piese, el nu are voie să obosească, nu are voie să piardă ritmul, nu are voie să își tragă răsuflarea și participă aproape la toate piesele dintr-un concert.
Din păcate viața nu i-a îngăduit lui Cătălin Neagu decât 44 de bătăi în toba veșniciei.
Uneori zilele de toamnă par a nu se mai sfârși. Odată cu frunzele îngălbenite de durerea provocată de întoarcerea clepsidrei vântul ia cu el și pe unii din prietenii noștri. Mărturie că noi nu îi vom uita, stau luminile lumânărilor și rugăciunile spuse din toată inima.
Ploile de toamnă destramă vise, destine, aspirații... niciodată prietenia, niciodată credința...