GEORGE APOSTU-INGER IN LUMINA VESNICIEI

M-am intrebat adeseori unde pleaca dupa moarte sufletele poetilor,pictorilor,scriitorilor sau muzicienilor. Nu cred ca o dogma sau niste principii ar putea cuprinde vibratia acestor oameni binecuvantati cu un har aparte. George Apostu este unul din cei plecati sa impodobeasca vesnicia cu dragostea sa pentru creatie. Priviti acest ansamblu statuar din fotografie si veti intelege de ce era si este considerat un sculptor de o sensibilitate aparte. Ansamblul statuar poarta numele ``Tata si fiu`` si este amplasat in parcul Mistral din Grenoble. Se observa clar apelul la izvoarele populare dar si conceptia originala a artistului. George Apostu a avut expozitii personale mai peste tot in lume: Franta, Belgia, Spania, Italia, Brazilia, India. Valoarea sa a fost recunoscuta peste tot iar primaria Parisului i-a atribuit chiar un atelier in semn de respect. Remarcabil este in schimb felul in care prietenii lui il evoca, am avut ocazia sa mi se vorbeasca despre el si am inteles ca avea o calitate umana de exceptie:stia sa se faca iubit. Nu era perceput ca o somitate ci ca un prieten genial, nu era privit cu respect si raceala ci cu dragoste si prietenie. Astfel de oameni traiesc nu numai prin creatiile lor fabuloase ci si prin evocarile prietenilor sai. Cu voia dvs va voi reda o intamplare adevarata pana in cele mai mici detalii petrecuta la Paris. George Apostu este inmormantat in cimitirul Pere-La chaise din Paris, de aceea prietenii lui din Romania pot mai greu sa ii aprinda o lumanare la capatai. O buna prietena a mea a dorit sa se reculeaga la mormantul maestrului. Cu florile in maini a citit numele celor inmormantati in cimitir dar nu a gasit mormantul prietenului ei. Dupa un timp s-a oprit in fata unui mormant parasit si fara nume unde a asezat florile si a aprins lumanare pentru sufletul lui George Apostu....O intamplare cutremuratoare despre prietenie si neuitare. Eu cred ca undeva in lumina vesniciei George Apostu a ras de bucurie pentru ca un gand luminos valoreaza mai mult decat toate laudele aduse de criticii de specialitate. M-am intrebat adeseori unde pleaca dupa moarte sufletele poetilor, pictorilor, scriitorilor sau muzicienilor. Cred ca raspunsul e unul ce tine de sensibilitatea fiecaruia dintre noi...