O trupă legendară şi un stil fără cusur: Bella Morte... Muzica gothică curge în valuri de durere. Versurile scrise de autori ce simt cu adevărat gothic ridică pulsul audienţei la fiecare concert. Dacă există o trupă ce şi-a păstrat acelaşi stil de la prima piesă până la ultima scoasă pe piaţa muzicală, atunci Bella Morte este aceasta. Muzica lor nu are absolut nimic comercial, lookul mebrilor trupei se schimbă aşa cum ei simt. Nu apar în interviuri interminabile prin reviste "prietenoase" şi nici nu caută să impresioneze, folosind trucuri răsuflate pe scenă, în timpul concertelor. E o trupă de gothic iar trupele adevărate de gothic îşi respectă până în cel mai mic detaliu imaginea. Ce impresionează la această trupă? Impresionează vocea lui Andy Deane, ce are inflexiuni nepământene..., impresioneză versurile de o calitate excepţională, impresionează orchestraţia, impresionează aproape tot ceea ce ei fac. În lumea muzicii gothice e ca şi în poezia gothică: orice greşeală te duce în ridicol, de aceea trebuie să te perfecţionezi în continuu pentru a nu cădea în banal, în derizoriu. Numele membrilor trupei sunt: Andy Deane-vocal, Tony Lechmanschi-quitare, Branden Shores-drums, Marshall Camden-bass. Despre activitatea şi discografia vă puteţi informa accesând site-ul lor sau wikipedia.
Dintre toate piesele cel mai mult îmi place "Away" poate şi pentru că aici solistul vocal reuşeşte să ne introducă prin prestaţia sa remarcabilă în atmosfera gothicului pur... În rest e vibraţie, muzică, poezie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu