te rog sa imi dai aripi de piatra ca sa imi pot acoperi cu ele
goliciunea orelor,
tristetea minutelor,
disperarea secundelor.
dar te mai rog sa faci cumva ca aripile mele sa nu ma doara cand zbor,
nu vreau sa rada de mine Icar sau ingerii rataciti in pacatele mele.
sa nu te miri ca lacrimile mele se vor transforma in fantani cu cumpana,
din setea parintilor mei nu se putea naste altceva.
ca un sculptor de inimi,
Fiul Tau . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu