O NOAPTE FĂRĂ TRISTEȚE- MĂLINI 18 AUGUST-2014

Privesc cerul înstelat. Nu zăresc luna. Privesc către est, dar  tot nu o văd.

-Poate că de vină e mărul bătrânei Ema sau teii de pe șanț. Sau poate că luna s-a ascuns în prundurile Suhăi, printre cadavrele animalelor moarte și bucățile de lemn aduse de ape. Da, poate că e acolo.

Mă sună, Alex, un prieten care locuiește aproape de Dunăre.

-Să știi că nici eu nu văd luna, spune Alex.

-Poate că  au furat-o marinarii de pe vaporul lui Nae Caramet. Așa s-ar explica multe.

-Ha, ha, ha, râde Alex.

-Da vaporul acela despre care Fănuș spunea că merge pe Dunăre cu toate luminile aprinse. Noapte și zi.

-Sau poate că luna e doar o hologramă.

-Adică azi, a uitat cineva să apese un buton?

-Mai știi?

-Ar fi prea de tot. Poate că au furat-o marinarii ăia. Ar fi mai bine pentru că în prundurile Suhăi e periculos.

-Chiar și pentru lună?

-Da, Alex. Chiar și pentru ea.

Îmi iau rămas bun și ies în drum. Mai mulți câini urlă, exact ca în nopțile cu lună plină. Poate că animalele simt că se va întâmpla ceva. Pe lângă mine trece o femeie îmbrăcată în haine roșii. Fumează.

-Noapte bună, Eduard, îmi spune femeia.

-Noapte bună, îi răspund.

-Cauți luna?

-Da, mă uitam după ea.

Aruncă țigara și scuipă . Îmi face semn de rămas bun și pleacă. Privesc către miazănoapte. Luna este de negăsit.

Vise frumoase ! Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Eduard Dorneanu
Mălini 18 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .