E din nou
cald. Pe șosea trec faetoane încărcate cu fân, tractoare care au remorcile
pline cu pietriș spălat și oameni
grăbiți. Astăzi voi sta la umbra lui Oblyo, mărul pădureț, și voi smulge de pe
curpeni păstăile de fasole. Nu e o muncă grea, iar în livadă fiecare clipă
petrecută alături de frații pomi și ogor este o încântare.
Scot apă
rece de la fântâna cu roată de lemn. Îmi torn pe față. Pe tricoul albastru înfloresc flori pe
care razele soarelui le va topi curând. Beau din apa proaspătă și îmi amintesc
cum spunea tatăl meu cu mulți, foarte mulți ani în urmă : ,, O cană cu apă rece
de la fântâna ta te unge la inimă. Nu ai nevoie de aur, de bani, de nimic din
ce au cei care aleargă toată viața după bogății’’. Tata avea dreptate. Zâmbesc.
Și el zâmbește. Dincolo de albastru. Alături de îngeri, sub protecția și
dragostea Marelui Camarad.
O zi fără
tristețe să aveți !
Eduard Dorneanu
Mălini 18 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .
Mălini 18 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .
Sa iti fie viata precum apa din fantana de langa casa :: proaspata, vioaie, aducatoare de bucurii pentru sufletul tau si pentru cei apropiati tie, limpede si plina de prospetime mereu !
RăspundețiȘtergereCarmen Flodoroiu
Vă mulțumesc...Sărutări de mâini...
Ștergere