O NOAPTE FĂRĂ TRISTEȚE- MĂLINI 20 AUGUST-2014

Cred că am răcit. Îmi ard obrajii, pieptul, palmele. Mi-e sete și mi s-a făcut poftă de turte coapte pe plită. Dacă aș avea acum o turtă fierbinte, cu coajă neagră, ce bine ar fi. Aș lipi-o întâi de pieptul meu, apoi în stânga, în dreptul inimii și abia apoi aș mânca-o. Da, îmi ard palmele. Poate că ar trebui să le odihnesc în verdele ierbii sau în răcoarea apei de fântână. Ies afară și mă așez pe banca de lemn din cerdac. Vântul nu reușește să îmi domolească febra. Mă dor tâmplele și sunt răgușit. Cred că am răcit.

Aud cum latră la poartă un câine. Mă ridic și merg să văd ce se întâmplă. În fața porții e un câine uriaș, alb. Trece pe lângă mine și se duce direct la troaca din care beau apă găinile. Bea repede, apoi se întoarce în drum. Dinspre Suha, vine un faeton încărcat cu butuci de brad. Câinele latră bucuros.

-Aicea erai?, strigă căruțașul. Credeam cî te-am pierdut. Haida, Pașa, haida.

Faetonul pleacă spre centru. Câinele alb aleargă alături de armăsarul înhămat la atelajul care duce cine știe unde trupurile brazilor din Munții Stânișoarei.

Mă așez pe iarbă, în curte. E răcoare. Doar palmele mele sunt fierbinți. Și tâmplele. Și pieptul. Ca și când aș fi lipit de albul trupului meu o turtă caldă. Cu coajă neagră și margine albă.

Vise frumoase ! Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Eduard Dorneanu
Mălini 20 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .