FACEBOOK –ÎNTRE IPOCRIZIE ȘI HEDONISM

Sunt câțiva ani de când m-am înscris pe facebook. Am trei conturi și o pagină de autor.

https://www.facebook.com/dorneanu.eduard.58

https://www.facebook.com/dorneanu.eduard.5

https://www.facebook.com/dorneanu.eduard

https://www.facebook.com/pages/Eduard-Dorneanu/297544143640774

Am avut de gând să îmi construiesc doar două conturi: unul în care să am ca prieteni în listă cetățeni români iar în celălalt cetățeni străini. Contul în care aveam prieteni români s-a umplut imediat, așa că a trebuit să îmi mai fac un cont deoarece  facebook permite să ai doar 5 mii de amici în listă. Apoi mi-am construit și o pagină de autor, foarte utilă, cred eu. În toți acești ani petrecuți pe facebook am întâlnit oameni de toate felurile: de la casnice care se cred critici literari la profe universitare care își închipuie că ar fi Maica Domnului. Desigur, am avut privilegiul de a cunoaște și oameni aparte, inteligenți cu suflet cald, viu. Despre ei...numai de bine. Totuși, cred că nicăieri nu există alienare în stare pură ca pe facebook. De ce spun asta? Aici poți cunoaște oameni care după ce le dai ,,bună ziua’’ și un like la cine știe ce postare retardă își închipuie că ești iubitul lor sau mai rău proprietatea lor virtuală. Uneori trebuie să te gândești de mai multe ori până răspunzi cuiva, deoarece un răspuns normal poate fi interpretat în diferite feluri de persoanele frustrate care au ales virtualul ca mod de viață. Am avut și eu experiențe amuzante : am întâlnit pe ,,Maica Domnului’’, ,,Mesagerul Domnului’’, ,,Fiica Luminii’’ și alte arătări de acest tip. Le-am blocat, dar evident, doamnele aveau sute de conturi clonă, așa că mă trezeam înapoi cu ele după câteva ore. O altă categorie de ciudați o reprezintă cei/cele care după ce le îndepărtezi din lista de amici se apucă să denigreze pe cei plecați deși nu au comunicat în viața lor cu ei. Mă amuză și asta, evident. Oamenii alienați nu merită judecați. Trebuie lăsați să stea ei între ei și să își construiască o lume inutilă, plină de ,,prieteni’’ imaginari și like-uri fără importanță.

Ok, astea fiind scrise o să vă povestesc ce am pățit astăzi. De ceva timp postez, fie stări de noapte, fie de dimineață. Am observat ceva: uneori primeam like sau comentarii la aceste stări la juma’ de minut după ce postam. Practic doar un robot putea să citească atât de repede ce am postat și să dea și like. De fapt realitatea era alta. Unii ,, amici’’ nici nu citeau ce postam și dădeau like așa, de doi lei mere , vezi Doamne pentru că mă apreciau. M-am hotărât să fac un experiment: am postat starea de dimineață ca blog pe acest site și abia apoi am postat pe pereții facebook. Pentru ca un ,,prieten’’ să poată vedea ce am scris trebuia să dea întâi click pe blog. Blogspotul are setări performante și o statistică ținută la sânge. Ei bine, câți oameni credeți că au întrat pe blog în decursul a 60 de minute? 9 –doar 9 oameni. Evident numărul like-urilor era mai mare, asta însemnând că multă lume nu citește ci dă like doar așa, de sanchi. M-am hotărât să nu mai postez stări direct pe peretele facebook ci doar prin intermediul blogului. Este foarte adevărat că imediat după ce postez blogul pe peretele facebook, ,,amicii’’ mei trebuie să dea un click. Știu că efortul este imens și poate curge sânge din mouse ori tastele cu săgetuță pot penetra venele de la mâini. Recunosc, e riscant, dar dacă pe facebook există persoane care fac ca toți dracii când le ieși din listă, poate că voi găsi și prieteni care din respect sau prietenie pot da click pe blogul meu. Dacă nu, nu. O să înțeleg că am fost blestemat de ,,Maica Domnului’’, ,,Fiica Luminii’’ și ,,Piggy Disperata’’.

Sunt câțiva ani de când mi-am făcut conturi de facebook. Am observat cu atenție cum oamenii se schimbă. Alienarea atinge cote maxime. Oameni cărora până mai ieri de ardeau obrajii când auzeau o înjurătură se cred pe facebook filosofi, scriitori, psihologi, îndrumători religioși. Am toată compasiunea pentru ei și pentru ce vor ajunge în timp. Prietenilor mei, oameni normali, fără pete pe creier le mulțumesc pentru că există. Vă salut și sper să treacă vipia asta enervantă. Sus inima !

Eduard Dorneanu
Mălini 13 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului