O NOAPTE FĂRĂ TRISTEȚE- MĂLINI 16 AUGUST-2014

Mi-am dorit ca ziua de astăzi să treacă foarte repede. A fost una din acele zile în care aerul miroase a sarmale, iar șoaptele rugăciunii sunt fracturate de eufemismele rostite de cei care s-au târât în genunchi în jurul mănăstirilor. Nu cred că voi mânca prea curând sarmale. Oricum nu mi-au plăcut nici până acum.
 S-a răcorit Măliniul. E liniște. Se aud doar cum se încaieră câinii undeva, pe Ulița Poștii. Ies în șosea și privesc drumul care duce înspre Suha. Nu e nimeni. Nu trece nicio mașină. Mă așez pe podețul de ciment. Rup o frunză din teiul de pe șanț. Pe frunză e praf. Îl șterg , apoi strâng pumnul și pun frunza pe el O lovesc cu palma și frunza pocnește. M-a învățat tatăl meu acum vreo 40 de ani, iar eu nu am uitat.
 -Ha, ha , ha. Râd eu bucuros. Pe șosea trec două limuzine cu numere de București. Opresc în dreptul meu. Un tânăr brunet mă întreabă cum poate ajunge la pensiuni. Îi explic.
 -Da’ ce faci la ora asta pe podeț, mă întreabă tânărul.
 -Pocneam o frunză de tei, răspund eu.
-Băi, da’ altceva nu știi să faci?
 -Să pocnesc parașute? Nu mă ocup cu așa ceva. Costă mult și e grețos.
 Brunetul vrea să mai spună ceva, dar se oprește la timp. Mașinile pleacă spre pensiuni. Intru în curte și merg desculț prin iarbă. E răcoare. E bine...

 Vise frumoase ! Stați departe de întuneric și de oamenii răi ! O noapte fără tristețe să aveți !

 Eduard Dorneanu Mălini 16 august 2014 Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului