PUNCT, GHEM, SET, MECI ȘI CEC

Nu citesc clasamentul W.T.A. în genunchi și cu mâna la inimă. Nu cred că broaștele țestoase sunt cele mai frumoase pisici. Nici că machidonii sunt cei mai buni români. Respect pe toți: pe broaște,  machidoni, pisici, dar nu am nevoie de teze existențialiste care să mă facă să îmi schimb  părerea despre ei.

Bun, să revenim la clasamentul W.T.A. Ierarhiile se schimbă foarte des. Unele jucătoare nu participă la toate turneele unde s-ar putea acumula puncte. Imaginați-vă un site de statistică. Clasamentul site-urilor se schimbă foarte des, deoarece pe unele site-uri activitatea este redusă sau inexistentă. Așa este și cu clasamentul de tenis. Dacă o sportivă ia turneele la rând și mai are și un culoar favorabil adună o groază de puncte. Dacă participă doar la câteva turnee și are ca adversare numai sportive aflate în plină formă, atunci numărul punctelor adunate este nesemnificativ, iar locul în clasament nu poate fi decât unul modest.

De vreo trei săptămâni mi-a fost foarte greu să deschid televizorul pe canalul de sport românesc  din cauză că era aproape imposibil să nu dau peste cineva care lăuda pe o anumită jucătoare de tenis din România. Lauda asta, atât de tipică anumitor minoritari, m-a determinat să trec pe alte canale tv mai prietenoase. Ce nu am înțeles este această emoție fabricată a publicului. Jocul de tenis nu este altceva decât o meserie care aduce o groază de bani, atât. Nimeni nu joacă tenis pentru o țară, un popor sau pentru rezervația de pinguini kafkieni din mintea patrioților care se adună pe terasele patriei la o halbă de bere și o bârfă colorată. Jucătoarele de tenis se prezintă la turneele de tenis pentru a câștiga bani. Dacă nu ar primi bani, nu cred că s-ar prezenta nimeni la Wimbledon ori la un alt turneu unde se învârt dolarii cu lopata. Ei bine, după trei săptămâni de laude absolut ridicole, jucătoarea noastră de tenis, unica și irepetabila, a luat bătaie de la o rusoaică. Nu pot spune că m-am bucurat, dar mi-am adus aminte că rusoaica asta a mai bătut-o de vreo patru ori. De fiecare dată, la tv, sportiva româncă era dată ca favorită.

Știu că pare ciudat, dar pentru mine o jucătoare de tenis nu e cu nimic superioară ca profesie unui dulgher sau unui sculer matrițer. La urma urmei nu creează nimic, iar faptul că lovește mingea cu o rachetă de tenis nu îmi produce entuziasm. Oricum respect și broaștele, și machidonii și pisicile. Dar la tenis nu mă mai uit. Cum de ce? Pentru că la sfârșitul unui meci arbitrul strigă: punct, ghem, set,meci și cec. Și viața merge înainte. Duduile cu picioare musculoase își umplu conturile cu dolari, iar ,, patrioții’’ spectatori sau telespectatori se bucură pentru o victorie care nu îi va ajuta cu nimic. Ați auzit? Punct, set, ghem,set, meci și cec. Alți jucători de tenis încasează bani. Vrea cineva să îi laude? Evident, ehei....

Eduard Dorneanu
Mălini 16 august 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .