A început campionatul naţional de fotbal.Primul meci s-a desfăşurat la Timişoara între ACS Poli Timişoara şi Dinamo. Meciul ( în ciuda tradiţiei) nu a fost un derby. Poli Timişoara nu este chiar echipa legendară a Banatului deşi poartă numele de Poli.Dinamo s-a prezentat cu un lot format din jucători mai puţin cunoscuţi, unii dintre ei nu ar fi prins altădată nici măcar lotul echipei secunde La Dinamo.am remarcat freza interesantă a lui Asanovici, sprinturile lui Curtean, apatia lui Dănciulescu, felul în care face cruci Naumovschi şi aerul de mare vedetă a lui Thomas. Poli Timişoara are un lot destul de subţire dar jucătorii sunt puşi la punct cu pregătirea fizică şi respectă indicaţiile antrenorului.După îndelungi căutări, timişorenii au adus ca portar pe Nuno Claro ( un portar care gafează când ţi-e lumea mai dragă) ale cărui ieşiri la centrări pot duce pe cardiaci în situaţii limită. Am mai remarcat pe Şeroni, un bun lovitor cu cotul şi pe Bărbuţ, sprinten şi mereu pe fază.
În minutul 29 se acordă un penalty la un plonjon al lui Szekely. Într-un alt campionat s-ar fi acordat cartonaş galben jucătorului de câmp. S-a prezentat la punctul cu var domnul Răzvan Trandu. A şutat sănătos la 1oo de metri peste poartă ( exagerez puţin, dar ce ar fi viaţa fără exagerări). Au urmat faze confuze, cu pase trimise în aut şi înjurături. Spre sfârşitul primei reprize, Poli înscrie prin Skekely- lovitură de cap, fundaşii dinamovişti nu au făcut marcaj, iar portarul nu putea fi decât ,,prins pe picior greşit''. În repriza a doua, după alte clipe de maximă plictiseală, Poli înscrie din nou. Peste tot am citit că Bărbuţ a înscris. Poate că televizorul meu are un defect din fabricaţie deoarece pe ecranul lui ( are diagonală mare ) s-a văzut autogol la faza incriminată. Interesant, oricum.
După 2-0, jucătorii ambelor echipe au acuzat arbitrajul, ziua de vineri, copilăria nefericită şi tacâmurile bunicii. Meciul s-a încheiat în aplauzele unui public nu foarte bucuros.
Nu există concluzii pentru un asemenea meci. Dacă nu aş fi ştiut cine sunt echipele din teren aş fi putut crede că pe gazon evoluau două echipe din liga secundă letonă. Şi totuşi risc o concluzie de ultim moment: tricouri frumoase, umbre şi plictiseală. Cam atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu