MOTELUL

Tuesday night
Cristina numără fiolele de algocalmin
dacă suma lor este una impară mă va suna
spun repede o rugăciune depresivă
telefonul vibrează

caut disperat patruzeci de euro pentru camera de motel
cum naiba de costă aşa de mult

oricum nu contează
treizecişiopt treizecişinouă patruzeci
am destui bani
urc în maşina Cristinei
Hiron latră la mine umed
da’ bine că ai luat şi câinele cu tine
ai uitat să pui în portbagaj craniile bunicilor
fluierul arbitrului de la ultimul derby
tastatura calculatorului din hol
da’ l-am luat
ne va păzi de drogaţi şi de genii
în ultima vreme Hiron îmi este indispensabil
să ştii

motelul e singura cetate în care o pot asedia cu ochii închişi
deschid televizorul
o doamnă obeză ne sfătuieşte să vizităm Termas de San Nicanor.
Cristina auzi ce spune asta
cică să vizităm Termas de San Nicanor.
ai idee pe ce insulă sau ţară pierdută e locaţia asta
nu Eduard
nu am auzit de un asemenea loc
Cristina se dezbracă cu lumina aprinsă
schimb canalul
vii mă întreabă aruncând cu espadrilele în tavan
Termas de San Nicanorrrrrrrrrrrrrrrr

Eduard Dorneanu
Mălini, 23 octombrie, 2012