Olimpiada 2012 a luat sfârşit. Delegaţiile ţărilor participante s-au întors acasă. Dintre sporturile ,,olimpice” mi-au atras atenţia câteva care după modesta mea părere i-ar face pe participanţii la primele olimpiade să privească încruntat: hochei pe iarbă (foarte, foarte olimpic !?!), tir ( nu cel cu arcul), înot sincron, badminton. . . şi lista ar putea continua. Ce or avea în comun aceste discipline cu sporturile tradiţional olimpice nu îmi dau încă seama. Îmi şi imaginez participanţii la primele olimpiade trăgând la ţintă cu pistolul ( nu se inventase încă dar..mai ştii) sau înotând sincron în faţa unui juriu intransigent. Da…lumea s-a modernizat şi noile discipline au devenit olimpice în funcţie (şi) de interesele unor federaţii. Amatorii au început să fie concuraţi de către profesionşti iar competiţia a devenit o mixtură ciudată. La fotbal nu sunt admişi decât trei jucători peste 23 de ani ( pentru a da o tentă de amatorism), la box profesioniştii nu sunt primiţi deloc, la tenis şi gimnastică se înscriu şi profesioniştii şi amatorii. La atletism la fel. Au existat situaţii absolut hilare când în calificări au luat startul în anumite probe campioni mondiali şi oameni obişnuiţi care concurau pentru nişte ţări care nu aveau performeri la disciplinele respective. Spiritul olimpic este altul dar nu cred că e cazul să dezvolt această temă: în 2012 orice competiţie sportivă are ca scop şi un anumit câştig economic. România s-a întors cu câteva rezultate notabile chiar dacă puţine în comparaţie cu alţi ani. Sportivii au fost premiaţi cu 100.000 euro plus un autoturism. Proba de tir şi săritura la trambulină au dus bani buni sportivilor români. Se spune ca aceşti sportivi au făcut cinste ţării iar numele lor este cunoscut peste tot în lume. Acest raţionament face din sportivi adevăraţi eroi, titulatură pe care poate o merită, poate că nu. Olimpiada este o competiţie sportivă care de ceva timp s-a transformat într-un show. Marile performanţe ale sportivilor nu schimbă mersul lumii ci mai degrabă îi ridică pe participanţi din anonimat. Viitorul unei naţiuni nu se construieşte în bazinele de înot şi nici în sălile de gimnastică. Am auzit personalităţi politice care lăudau de mama focului pe sportivii români medaliaţi dar am certitudinea că dacă astăzi cineva i-ar întreba numele lor ar ridica din umeri.
În paralel cu rezultatele sportivilor olimpici au venit şi rezultatele foarte bune ale elevilor care au participat la olimpiada de matematică. La ora când scriu aceste rânduri elevii olimpici nu au primit nici un ban. Tot felul de scuze şi acuze s-au lovit de indiferenţa celor care trebuiau să recompenseze cumva şi munca intelectuală. În România performanţa în sport este considerată superioară celei intelectuale poate şi pentru că alăturarea imaginii oamenilor politici ai zilei cu cea a sportivilor aduce un oarecare capital de simpatie. Copiii care au muncit enorm pentru remarcabilele lor rezultate la olimpiada de matematică nu reprezintă un ajutor pentru viitorul politic al nici unui partid şi ca atare sunt ignoraţi.
Lumea de mâine va fi o lume în care actualii olimpici vor avea ceva de spus. Şi când spun asta nu mă refer la cei care au câştigat proba de aruncare a ciocanului sau cea de cal cu mânere. Igoranţa se va plăti cu ignoranţă. Timpul va judeca.
Eduard Dorneanu
Mălini, 15 august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu