Oamenii au bucurii şi vise pe măsura lor. Unii consideră realizări : achiziţionarea unei antene parabolice, nopţile de dragoste cu sluta satului, tipărirea unei cărţi pe care nu o va citi nici dracu’ sau vacanţele în locuri din care se întorc cu buzunarele goale şi capetele sparte. Astfel de personaje hasekiene dezvoltă forme de grandomanie şi devin purtătoare ambulante de ridicol. Le întâlnim peste tot: negociază preţul cartofilor, mediază acordurile pentru împrumuturile nerambursabile ale mafioţilor juniori, alcătuiesc clasamente în care primele locuri sunt ocupate de mumii sau prostituate ajunse la pensie.
Sportul are şi el parte de repere mincinoase. Exerciţiile la sol, notate cândva cu notă maximă, ar părea ridicole la orice concurs ( chiar şi de junioare) al anului 2012. Dudu Georgescu a câştigat două ghete de aur. Cronicarii sportivi îşi aduc aminte de el foarte rar, nimeni nu l-a etichetat ca rege, prinţ, duce, şaman al fotbalului. Numele lui este ocolit, de parcă este interzisă evocarea acelor realizări sportive uluitoare. La fel se întâmplă şi în cazul lui Dorin Mateuţ sau Rodion Cămătaru. Fotbaliştii aceştia au fost recunoscuţi la nivel european pentru realizările lor, dar ecoul s-a risipit imediat după premierea lor. Fotbalul românesc nu se mândreşte cu jucătorii care au câştigat ,,gheata de aur”, ci îi lasă în umbra unei statistici adeseori uitată într-un colţ de virtual.
De curând am fost martorii unei victorii legendare a celor de la C.F.R. Cluj. Echipa ardeleană a învins pe Manchester United în deplasare. Despre acest rezultat s-a vorbit cu jumătate de gură, de parcă în fiecare zi echipele de club ale Albionului mănâncă bătaie de la teribilele trupe din ,,Liga lui Mitică”. Canalele de sport discutau despre insolvenţă, starea vremii în Copenhaga sau transferurile unor juniori de la Concordia Chiajna la Petrolul Ploieşti. Mai nimic despre victoria Clujului. . . Nu sunt fan CFR, dar îmi închipui că nicăieri pe planeta asta fotbalul nu înseamnă evocarea unui fotbalist ,,încoronat” şi polemica dintre managerii sportivi.
În sport, ecoul victoriilor se risipeşte în minutele de prelungiri. Pare ciudat, dar oamenii au un sistem de percepţie care funcţionează după reguli adaptate din mers. Nu este de mirare că marile bucurii sunt : tăierea porcului, apocalipsa parţială, naşterea prin cezariană şi cartelele pre-pay care conţin ‘nşpe mii de minute. . .
Ne pregătim pentru naşterea unui mântuitor şi apocalipsa lumii. Să vedem ce ecou vor avea aceste evenimente. . .sau ce or fi ele.
Eduard Dorneanu
Mălini, 14 decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu