Legenda lui Polifem este arhicunoscută şi percepută în fel şi chip. Cei care caută profuzime chiar şi în grajdurile lui Augias cred că aventurile lui Ulise pe insula ciclopului ursuz sunt parte dintr-o căutare spirituală. Cei sceptici afirmă despre mit că este doar augmentarea unei ficţiuni menite să ridice în slăvi un personaj viclean şi plin de păcate. Eu cred că adevărul este împărţit şi greu de găsit. Poate că oile lui Polifem simbolizează modalitatea de a trece cu brio peste un pericol iminent. Cutezătorii navigatori din Itaca evadează din peştera ciclopului cu ajutorul acestor animale paşnice. Polifem rămâne orb (sic) şi blestemă pe eroii care îşi continuă aventura. Oile devin personaje-cheie într-o povestire în care umanul şi divinul interacţionează la fiecare pas.
Am lăsat să treacă un timp înainte de a comenta despre meciul România-Olanda. La finalul lui am fost prea supărat ca să fiu obiectiv şi ca atare am hotărât să mai aştept câteva zile pentru concluzii. Antrenorul Piţurcă a avut la dispoziţie pe Pantelimon ( portar la Manchester City) dar l-a folosit pe Tătăruşanu. Primul impuls al meu a fost acela de a blama pe antrenor pentru că Pantelimon nu a făcut parte din echipa de start dar apoi mi-am amintit desele gafe făcute de acesta în campionatul englez şi mai ales în meciurile de cupă. Aş fi văzut în lot pe Sânmărtean, Herea sau Nicoliţă. Totuşi şi aceşti jucători aveau probleme medicale sau nu erau puşi la punct cu pregătirea fizică. Adevărul este că antrenorul Piţurcă nu are o arie de selecţie prea mare iar fotbaliştii români sunt inconstanţi în evoluţii aşa că vina rezultatului dezastros de pe National Arena o poartă doar jucătorii care după o victorie la limită în faţa Turciei nu au mai avut aceeaşi determinare în meciul cu Olanda. Grozav a marcat în poarta bufonului-portar Volkan dar s-a prezentat la meciul cu Olanda de parcă tocmai a fost transferat la o echipă de pe planeta Venus iar naţionala este neinteresantă pentru el. Goian s-a zbătut în apărare dar din păcate nu a reuşit să iasă la ofside odată cu ceilalţi colegi ai săi. Bourceanu nu a reuşit să câştige duelurile la mijlocul terenului iar Tătăruşanu a primit gol cu capul din afara careului. Cu toate astea România nu a practicat un joc modest ci doar unul ineficient. Scorul este unul mincinos şi diferenţa a fost făcută de faptul că unii dintre componenţii naţionalei au evoluat modest pe teren. Nu cred că Olanda este net superioară României la nivel de echipă naţională dar din păcate trebuie să recunoaştem că jucătorii români sunt inconstanţi şi comit gafe impardonabile în meciurile foarte importante.
Ce legătură este între oile lui Polifem şi un meci de fotbal? Poate că există una, poate că nu. Eu cred că într-o grupă de calificare există o echipă formată din oameni curajoşi care obţin rezultate notabile deoarece ştiu când şi cum să să se folosească de punctele slabe ale adversarilor. Echipa curajoasă merge mai departe iar celelalte reprezentative naţionale din grupă nu fac altceva decât să ajute pe cea care la sfârşit va termina pe locul întâi. Acest comportament umil îmi aminteşte de oile lui Polifem. Vitejii lui Ulise au plecat mai departe în legendă. Oile au rămas alături de ciclopul orb ca nişte accesorii mitologice despre care se aminteşte foarte rar.
Închei acest mic articol cu o completare: pe National Arena au fluturat mii de steaguri tricolore iar imnul a fost cântat de peste 50.000 de spectatori. Am fost şi sunt mândru pentru asta.
Eduard Dorneanu
Mălini, 21 octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu