Aseară m-am hotărât să vizionez un film. Am ales să urmăresc unul dintre filmele americane care încep ( cum altfel) la ora 22. Distribuţia era ok, aşa că aveam oarece aşteptări. În prima imagine a filmului au apărut pasagerii unui avion. Călătorii îşi căutau locurile, dădeau bineţe vecinilor şi se holbau la picioarele stewardeselor. Ce credeţi că s-a întâmplat după vreo 10 minute? Ei bine, aţi ghicit. Avionul a fost deturnat. Aţi văzut în ultima vreme filme cu avioane care să nu fie deturnate de terorişti? Ar fi câteva, acelea în care avioanele trebuie să aterizeze forţat din cauza unor furtuni. Piloţii fac atac de cord, şi la manşă ajung babe vegetariene, virgine bilingve sau negustori de cactuşi. Ok, ne-am lămurit cum stă situaţia în filmele cu avioane. Să revin la filmul vizionat de mine. Teroriştii au început să ameninţe. Aveau şi o bombă, montată undeva în burta mâgăoaiei zburătoare. Binenţeles, teroriştii erau imbecili, vorbeau precipitat, nu prea ştiau engleza şi miroseau a usturoi ( asta cu usturoiul e de la mine, recunosc). Nu ştiu cum au ajuns la bord câţiva soldaţi americani din trupele de elită. Cred că m-au pândit, şi în momentul când am fost să beau un pahar cu suc, bum, au apărut şi ei în film. Soldaţii au ajuns în burta avionului. Au găsit bomba şi au încercat să o dezamorsese. Am observat că militarii erau: unul alb-caucazian, unul de culoare ( ăsta era deja pe targă când am revenit de la bucătărie), un asiatic şi încă unul cu trăsături metise. Ar fi trebuit să apară şi un ţigan cu pălărie neagră, dar cred că bugetul nu le-a permis angajarea unui gabor talentat, supus al ,,rejelui'' sau ,,împăratului'' carpato-danubiano-pontic. Dezamorsarea s-a făcut în reprize: au dezamorsat bomba, apoi au aflat că nu e dezamorsată, au dezamorsat-o again, apoi au aflat că exista nu ştiu ce buton care poate declanşa explozia iar dispozitivul cu pricina era la un călător. Militarii îi caftesc pe terorişti. Ultimul dintre terorişti crapă cu mâna întinsă către butonul care poate declanşa explozia, dar tot un militar ajutat de o stewardesă expertă în lupta contra deturnătorilor de avioane ( cred că avea un master luat prin corespondenţă, sau ceva asemănător) reuşeşte să pună mâna pe dispozitiv. Finalul filmului este clasic: piloţii nu mai pot conduce avionul, dar unul dintre militari trece la manşă şi se descurcă fără probleme. Imaginea militarului american care conduce avionul precum Winnetou pe calul său, Ilitschi, mă enervează şi jur, a nu ştiu câta oară că nici plătit nu voi mai urmări filmele astea idioate.
Concluzia: am urmărit un film din ciclul: americanii se răzbună prin filme. După atentatele din 2001 au fost turnate sute de filme în care teroriştii nu au nicio şansă. În ciuda unor distribuţii onorabile, aceste filme sunt tot atât de credibile cât promisiunile politicienilor aflaţi în campanie electorală. Voi evita să urmăresc filmele despre super eroii americani. Îmi promit asta de ceva timp şi sper să mă ţin de cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu