Şi înainte de ‘ 89 profesorii luau şpagă. Ideea că are cineva, ceva de împărţit cu cei care lucrează în învăţământ mi se pare o mare prostie. Faptul că dintr-o dată se poate dovedi public cum au loc examenele de bacalaureat deranjează. Adevărul este unul singur şi este cunoscut de la facerea lumii: unii oameni sunt corupţi, alţii nu. Nu este nevoie să ajungi profesor de matematică sau instructor de înot pentru a deveni corupt, peste noapte. Totul ţine de caracterul fiecărui om în parte, meseria şi breasla din care face parte nu are importanţă. După cum scriam mai sus, şi înainte de ’89 profesorii luau şpagă. Părinţii copiilor de la ţară cărau la oraşe găini gata jumulite, miei, picioare de porc, alimente etc. Unii profesori primeau toate astea, alţii nu. Cei care aveau pile şi puteau face rost de benzină se descurcau în orice situaţie. Nu am auzit de cazuri în care un tovarăş profesor să fi refuzat ,,un plin”. În rest, profesorii primeau orice : ţigări străine, cafea, parfumuri, bani, aproape orice. Cei care afirmă sus şi tare că situaţiile din aceste zile dezvăluite de media ar fi cazuri izolate nu îmi pot provoca decât râsul. Repet, există profesori care nu au primit în viaţa lor un capăt de aţă, dar a spune că învăţământul românesc a fost ferit de otrava corupţiei este o inepţie. Am absolvit liceul în 1988. Primii doi ani i-am petrecut într-o clasă cu profil de matematică-fizică, iar ultimii în una cu profil de filologie-istorie. Fiind unul dintre marii chiulangii ai liceului (mă refer mai ales la primii doi ani de liceu), trebuia să mă descurc cumva atunci când se încheiau mediile trimestriale. Existau discipline unde nu dădeam pe la ore decât foarte rar. Cu toate astea m-am descurcat mereu, atât eu cât şi alţii ca mine care nu prea treceau pe la ore. Îmi amintesc cum strângeam bani pentru cartuşele de ţigări, cum căutam în parcările hotelurilor maşinile cu turişti polonezi (ei vindeau ţigările mai ieftin decât bişniţarii). Profesorii luau cadourile cu ambele mâini. Repet, unii dintre profesori. La examenele de treapta a I-a şi a II-a sau la cele de bacalaureat situaţia se repeta. Loazele liceelor luau examenele fără probleme. Singura diferenţă dintre situaţia actuală şi ce se petrecea atunci constă în aceea că notele obţinute înainte de ’89 erau decente. Un prieten de-al meu, olimpic pe ţară la matematică (am luat un exemplu la întâmplare) avea media 5 la geografie, 5 la franceză şi a terminat BAC-ul cu 7,50. Astăzi, unii dintre elevi obţin note atât de mari la bacalaureat încât lasă impresia că ar fi genii sau indivizi aparţinând unor populaţii extraterestre.
Timpul a trecut şi felul în care sunt ,,recompensaţi” unii domni profesori s-a schimbat. Nimeni nu mai are nevoie de carne de miel, cafea sau ţigări. Valuta deschide cataloagele, modifică notele şi semnează diplome. Autocarul plin cu profesori duşi la audiere la sediul poliţiei este o imagine ce va deveni istorie. Oricâte spoturi de promovare în care Radu Beligan laudă învăţământul românesc se vor face de acum încolo, imaginea cu profesorii care îşi acoperă feţele la intrarea în sediul poliţiei va rămâne. Ultimul caz de corupţie pe care posturile de televiziune l-au făcut public astăzi este edificator: o mamă a plătit 600 de euro pentru ca fiica ei să promoveze examenele de bacalaureat. Din nefericire pentru ea, fata a fost eliminată, iar mama a dorit să îşi recupereze banii. De faţă cu reporterii, a dat telefon persoanei de contact (profesoară la un liceu bucureştean). Cele două doamne s-au înţeles asupra locului de întâlnire. Totul pare o tranzacţie din care ambele părţi trebuie să câştige ceva.
Mai există ceva care enervează la culme: ideea că profesorii sunt foarte săraci şi duc o viaţă grea. Este adevărat, salariile sunt mici. Cu toate astea v-aş ruga să întrebaţi pe cineva care lucrează în învăţământ ce fel de mese se dau (în unele cazuri, nu generalizez) după o inspecţie de grad. Sau ce se întâmplă (mai ales la şcolile de la sate) după o lecţie deschisă, cam ce fel de bucate şi băuturi se servesc. După ce veţi afla amănunte, este posibil să vă schimbaţi părerea despre învăţământul românesc. Fiecare liceu vrea ca elevii lui să obţină rezultate cât mai bune. Părinţii vor ca elevii să obţină note maxime. Astfel se ajunge la situaţii comice: anul trecut o elevă plângea de mama focului pentru că a obţinut doar nota 9,50 la limba şi literatura română. Mama elevei ţinea în faţa camerelor de vederi un ,,speach” dur care ducea la o singură concluzie: fata merita o notă mai mare.
Închei acest scurt articol nu înainte de a-i saluta pe trei foşti profesori de-ai mei: pe domnul profesor de geografie căruia i-am dat 200 de lei pentru a primi o notă de 5, pe doamna profesoară de economie politică căreia i-au dus ai mei un miel de Paşte ca să îmi rezolve nu ştiu ce situaţie şcolară, dar nu a rezolvat nimic şi pe domnul profesor de matematică (tovarăşul fuma doar ţigări Apolonia) pentru care am căutat o săptămână un cartuş de ţigări. Sper că sunteţi sănătoşi, veseli şi plini de viaţă. Onorabili nu ştiu dacă vă pot considera.
De-a lungul timpului am obţinut şi note mari şi note mici. Am avut rezultate bune la învăţătură dar şi catastrofale. Doar nota la uitare a fost întotdeauna cea normală. Asta a făcut să nu accept compromisuri şi să pot spune mereu adevărul. Până la urmă, onoarea şi mândria sunt singurele note care nu se trec în catalog.
Timpul a trecut şi felul în care sunt ,,recompensaţi” unii domni profesori s-a schimbat. Nimeni nu mai are nevoie de carne de miel, cafea sau ţigări. Valuta deschide cataloagele, modifică notele şi semnează diplome. Autocarul plin cu profesori duşi la audiere la sediul poliţiei este o imagine ce va deveni istorie. Oricâte spoturi de promovare în care Radu Beligan laudă învăţământul românesc se vor face de acum încolo, imaginea cu profesorii care îşi acoperă feţele la intrarea în sediul poliţiei va rămâne. Ultimul caz de corupţie pe care posturile de televiziune l-au făcut public astăzi este edificator: o mamă a plătit 600 de euro pentru ca fiica ei să promoveze examenele de bacalaureat. Din nefericire pentru ea, fata a fost eliminată, iar mama a dorit să îşi recupereze banii. De faţă cu reporterii, a dat telefon persoanei de contact (profesoară la un liceu bucureştean). Cele două doamne s-au înţeles asupra locului de întâlnire. Totul pare o tranzacţie din care ambele părţi trebuie să câştige ceva.
Mai există ceva care enervează la culme: ideea că profesorii sunt foarte săraci şi duc o viaţă grea. Este adevărat, salariile sunt mici. Cu toate astea v-aş ruga să întrebaţi pe cineva care lucrează în învăţământ ce fel de mese se dau (în unele cazuri, nu generalizez) după o inspecţie de grad. Sau ce se întâmplă (mai ales la şcolile de la sate) după o lecţie deschisă, cam ce fel de bucate şi băuturi se servesc. După ce veţi afla amănunte, este posibil să vă schimbaţi părerea despre învăţământul românesc. Fiecare liceu vrea ca elevii lui să obţină rezultate cât mai bune. Părinţii vor ca elevii să obţină note maxime. Astfel se ajunge la situaţii comice: anul trecut o elevă plângea de mama focului pentru că a obţinut doar nota 9,50 la limba şi literatura română. Mama elevei ţinea în faţa camerelor de vederi un ,,speach” dur care ducea la o singură concluzie: fata merita o notă mai mare.
Închei acest scurt articol nu înainte de a-i saluta pe trei foşti profesori de-ai mei: pe domnul profesor de geografie căruia i-am dat 200 de lei pentru a primi o notă de 5, pe doamna profesoară de economie politică căreia i-au dus ai mei un miel de Paşte ca să îmi rezolve nu ştiu ce situaţie şcolară, dar nu a rezolvat nimic şi pe domnul profesor de matematică (tovarăşul fuma doar ţigări Apolonia) pentru care am căutat o săptămână un cartuş de ţigări. Sper că sunteţi sănătoşi, veseli şi plini de viaţă. Onorabili nu ştiu dacă vă pot considera.
De-a lungul timpului am obţinut şi note mari şi note mici. Am avut rezultate bune la învăţătură dar şi catastrofale. Doar nota la uitare a fost întotdeauna cea normală. Asta a făcut să nu accept compromisuri şi să pot spune mereu adevărul. Până la urmă, onoarea şi mândria sunt singurele note care nu se trec în catalog.
Eduard Dorneanu
Mălini, 4 iulie, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu