Despre România s-a scris adeseori la superlativ. Unii domni/doamne au afirmat că aici este ,,Grădina Maicii Domnului” şi că suntem un popor binecuvântat. Străinilor le înşirăm în faţa ochilor şirul de mănăstiri şi ne mândrim în faţa lor cu omenia de care dăm dovadă. Scoatem ,,pe sticlă” gimnasta de nota 10, tenismanul flegmatic sau fotbalistul temperamental şi aşteptăm laude la foc automat din partea unei lumi care vede altfel valorile universale. Ne străduim să progresăm ridicând catedrale şi dublând de la an la an numărul celor care slujesc la altar. Consecinţele sunt cumplite: cultura suferă, sistemul de sănătate nu poate ajuta oamenii aflaţi la necaz, învăţământul devine ineficient iar tinerii sunt nevoiţi să plece în străinătate pentru a obţine un salariu onorabil. Cu toate astea, România este, în viziunea unor înalţi demnitari, un loc sfânt unde Dumnezeu coboară în fiecare zi pentru a face apel la conştiinţă şi la uman. Consider că astfel de teze ridicole în care noi ne autodefinim ,,mai creştini” decât alte popoare ale lumii duce societatea noastră către un ridicol extrem. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi ca alte popoare: avem genii în toate domeniile, oameni talentaţi onorează neamul şi familiile lor , avem conştiinţe, ticăloşi şi pseudocaractere. În viaţa de zi cu zi te întâlneşti cu ,,cel rău”, ,,cel idiot” dar şi cu oamenii de bun simţ, cu cei care muncesc cinstit pentru un salariu şi nu ar trece în veci limita legalului.
România, acum câteva zile. . .
Două tiruri se ciocnesc în apropierea unui sat. Unul dintre şoferi este rănit grav şi moare pe loc. Sătenii vin la faţa locului, iar marfa unuia dintre tiruri ( blugi) îi tentează. Poliţiştii ajung repede la faţa locului şi îl reţin pe un ,,domn” care umpluse un sac cu blugi. Faptul că şoferul tirului îşi dădea sufletul nu a mai contat, oamenii aveau nevoie de marfa din container. Cetăţeanul reţinut este întrebat de un reporter pentru ce a făcut un asemenea gest. Răspunsul a venit ca o piatră aruncată pe acoperişul de tablă al unui bordel clandestin: ,,de-al dracului şi de ambiţios”.
Despre România se va scrie în continuare la superlativ. Foşti campioni sau prelaţi îmbrăcaţi fistichiu vor încerca să contureze o lume ce tinde către perfecţiune. Adevărul este altul iar percepţia fiecăruia dintre noi poate confirma starea actuală a societăţii . Generaţiile se schimbă necontenit. Timpul arde inocenţa popoarelor care încearcă să citească rugăciuni înainte de a învăţa alfabetul. Viitorul aparţine celor care nu se autodefinesc pompos de parcă ar fi stăpânii lumii. Nisipul clepsidrei se scurge. .
Eduard Dorneanu
Mălini, 11 decembrie, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu