Contrar părerilor multora, cred că echipele de club germane vor domina în curând fotbalul european. Plictisitoarea ,,tiki taka”, rigiditatea britanică sau meciurile încrâncenate din ,,il calcio” pot fi depăşite lejer ca atractivitate de explozia de culoare adusă în meciurile din campionatul intern german.
O perioadă nu am urmărit meciurile din Bundesliga germană. Am revenit mai mult pentru Borussia Dortmund, o echipă care a renăscut din propria cenuşă. Acum ceva timp se afla într-un impas financiar care părea că o va duce la insolvenţă, şi inevitabil la retrogradarea echipei într-o ligă de amatori. Acest lucru nu s-a întâmplat: fanii au cumpărat acţiuni, au sosit şi investitori dispuşi să cheltuie ( fără a aştepta un profit imediat) foarte mulţi bani. Borussia şi-a revenit, iar rezultatele pe plan intern şi internaţional au demonstrat că investiţia şi-a atins scopul. Două titluri de campioană au poposit în vitrina cu trofee a clubului: ediţiile 2010/2011 şi 2011/2012. Fotbalul practicat de teamul din Dortmund umple tribunele şi aduce în faţa televizoarelor milioane de telespectatori din toată lumea. Ceea ce m-a uimit la ultimile meciuri urmărite în Bundesliga este uluitoarea plăcere a jucătorilor de a juca fotbal. Nu există acea încrâncenare specifică marilor campionate ale lumii unde fiecare punct pierdut naşte drame în rândul staffurilor şi al spectatorilor. Lumea din tribune cântă, râde , bea ( cred că băutura este nealcolizată, dar nu pot băga mâna în foc pentru asta). Imaginile cu suporterii care ciocnesc fericiţi paharele de bere contrastează în mod evident cu acele cadre în care se pot vizualiza bătăile dintre suporterii unor echipe din alte campionate europene.
Am urmărit în ultima vreme două meciuri fantastice: Werder Bremen-Borussia Dormund 0-5 şi Schalke-Hannover 5-4. Nu doar numeroasele goluri m-au entuziasmat ci şi calitatea incontestabilă a jocului prestat. Datorită liniilor de mijloc unde fiecare echipă germană are un număr ,,10” autentic, jocul se desface atât pe aripi cât şi pe vârfuri atunci când este cazul. Nu există timpi morţi ( ca în meciurile Barcelonei, de exemplu). Fundaşii laterali urcă până ajung în postura de aripi iar sistemul 4-4-2 este flexibil ajungând adeseaori să se modifice la un mod considerat fantezist în campionatele rigide ale Europei. Am văzut pe Hannover atacând cu 5 jucători, pe Nurnberg cu 6 iar Augsburg a schimbat doi fundaşi cu doi mijlocaşi pentru a ajunge mai uşor la poarta adversă. Toate astea au făcut din Bundesliga un campionat mai mult decât atractiv. În ciuda faptului că Bayern Munchen are deja un avans de 11 puncte faţă de Leverkusen, 12 faţă de Dortmund, nimeni nu îi consideră pe bavarazi deja campioni. Fiecare etapă umple stadioanele iar noua faţă a fotbalului german uimeşte chiar şi pe cei mai aspri critici ai Bundesligii.
Prevăd un viitor strălucit echipelor germane. Este o părere a mea, un pariu cu rigiditatea unei lumi controversate şi pline de orgolii. Anii care vin îmi vor da dreptate sau vor demonstra că am emis o teorie fără acoperire. Timpul va hotărî, ca întotdeauna.
Eduard Dorneanu
Mălini 31 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu