BLIND PARTY

după ora patru nu am de făcut nimic special

urc pe yachtul unui bondoc agitat.

Vera îmi spune cu alte cuvinte

ceea ce deja ştiam:

-bonjour, ne cunoaştem de la un party,nu-i aşa?

umerii îmi încremenesc în răspuns nesimţit:

-nu pot spune cu exactitate de unde

nu reţin figurile femeilor ce se agită de pomană.

mâncarea adusă are un gust execrabil

până şi şerveţelele miros exact ca

mâinile întinse ale damelor de companie

-măi ce naiba e aici petrecere sau ospiciu pentru depresivi?

dă drumu' la muzică 

sau taie gâtu' la o sticlă de şampanie

doar nu m-aţi chemat sa fac recensământul femeilor nedorite.

nu se poate respira 

mă enerveaza culoarea mobilierului,

fusta Verei cu nasturi din tabla ruginită.

-mă conduci mai târziu acasă,mă intreabă blonda grasă a zilei

am tapetat camera mea cu animaluţe din pluş.

-cine ,eu?

ma confunzi cu Jimmy The Saint.

-cine e Jimmy?

-unul care colecţiona nu ştiu ce şi căuta mereu pe nu ştiu cine

hai dispari,

nu am chef să aud că ai rămas însărcinată 

pentru ca am folosit consoane.

hai,

dispari.

Brian cade leşinat sub masa plină de sticle 

-hai să aruncăm cu artificii în Dumnezeu 

strigă un asiatic imbrăcat in salopeta aurie

-hai să aruncăm

după aia promit că plec acasă

şi nu mă mai gandesc la nimic.

de pe puntea yachtului Dumnezeu nu se vede deloc

nici oraşul nu se vede foarte bine.

ce păcăleală

azi noi nu suntem noi.

-dar cine suntem Eduard,spune-ne tu

-hmm 

probabil suntem anotimpuri. . .

Dumnezeu nu se vede deloc.

o să mă mai uit,

încerc mai târziu.