la poarta casei mă aşteaptă o mulţime de ,,dacă".
stau aliniaţi, cărti sfinte
pe rafturile unei biblioteci dintr-un oraş interzis.
călăul aşază poezia pe lespedea de marmură a uitării
milioane de ,,nu" călăresc în jurul focului aprins de uimire
nu simt durere, orele îmi sărută neîncetat tâmplele
duminica miroase a tămâie şi a carne de femeie nedorită.
ce înseamna pentru cer culoarea albă?. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu