Camionul militar în care ne aflăm parăseşte carosabilul,rupe un parapet şi cade în gol de pe pod.Cei care au afirmat că înaintea unui moment ce poate fi cel final îţi vezi în faţa ochilor toată viaţa sunt doar nişte mincinoşi notorii.Simt o arsură în piept şi îmi e ruşine de racnetele camarazilor care strigă după ajutor.În faţa mortii nu simt decât ruşine. . .atât.
Maşina cade în apă.Reuşesc să scot capul de sub prelata spartă cautănd disperat să mă agăt de ceva.De pe unul din maluri se trage în noi. Moartea e atât de aproape. . .
Sasha mă prinde cu o mână de mijloc şi cu alta de păr.Nu ştie să înoate.Moartea răde, râde. . .
Suntem vânaţi de lunetişti,camarazii mor împuşcati unul câte unul.Apa le fură trupurile însângerate şi le duce departe în locuri necunoscute.Camarazii din camioanele ce se aflau in faţa noastră pe drum nu apar.Lunetiştii continuă sa ne vâneze.
Sasha e greu şi pe jumătate leşinat.Încerc să inot către mal dar curentul ne duce către mijlocul fluviului.Ucraineanul a deschis ochii dar nu poate vorbi,e încă sub şoc.În jurul nostru apa e roşie de sângele camarazilor împuşcaţi de lunetişti.
Aud ca prin vis cum mă strigă stegarul Patterson.Şi preotul nebun mă strigă.Camarazii au sosit şi trag în inamici.Căpitanul îmi ordonă sa dau drumul ucraineanului şi să înot catre mal.Îi strig că Sasha nu ştie să inoate.Gloanţele inamicilor ne caută fără încetare.Îl văd pe căpitan îndreptând către noi o armă cu lunetă.Preotul nebun urlă şi se aruncă în apă .Patterson îl urmează . . .
Patterson a ajuns primul lângă mine.Înotăm împreună către mal,gloanţele ne caută fără oprire dar scăpăm teferi.Pe mal suntem preluaţi de camarazi care ne adăpostesc în spatele unui dig.Lângă noi stau întinsi cu feţe albe căţiva camarazi scoşi la mal de ape.Toţi sunt împuşcaţi în cap.Îi recunosc cu greu pe Alistar Reno,James Fairland şi pe Felipe De Siraca.Apele le-au şters de pe faţă tinereţea.Sasha îşi revine şi începe să plânga ca un copil.. .
Focul încetează.Moartea pleacă bucuroasă în castelul ei din ceruri.Privim neputincioşi apele fluviului.Încercăm în zadar să căutăm trupurile celorlalţi camarazi morti,e prea târziu.
Sasha plânge iar plânsul lui ne răcoreşte inimile.Acum ştiu că în faţa morţii nu poţi simti decât o imensă ruşine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu