Iarna a ridicat spre ceruri cetăţi din zăpadă. Iubirile respiră greu, amintirile se împiedică şi mor în infernul alb. Sângele se face una cu gheaţa. Moartea ne aşteaptă minţindu-ne cu căldura unui anotimp îndepărtat. Respirăm greu, fiecare pas este o adevărată aventură.
-În orice cavou e mai cald ca aici, se plânge Sasha după ce trage o duşcă de votcă.
-Termină cu votca,o să ajungi un alcoolic, îi răsucesc eu cuţitul în rană.
-Da glumeţ mai eşti azi.Păcat că ai nasul vânăt.
-Măcar nu e de la băutură aşa.
-Hai dă să îţi mai duc eu aruncătorul de grenade că mai ai puţin şi cazi lat.
-Asta da,chiar te rog.
Zăpada e tot mai înaltă. Mergem în şir indian iar înaintemergătorul este schimbat la maxim un sfert de oră. Sasha bea. E singurul fericit dintre noi.
La jumătate de milă de tabară ne oprim.Patterson strigă adunarea in jurul flamurei iar camarazii ascultă îndemnul stegarului.
-Sfinte Valentin ce naiba e asta, se miră Sasha cu cea mai sinceră voce posibilă.
-Cine e sfântul Valentin?Un rus beţiv din satul tău?
Sasha nu răspunde . Arată spre stânga. . .
Văd cum mai mulţi camarazi aleargă după nişte oameni îmbrăcaţi doar în pantaloni scurţi.O patrulă de-a noastră i-a luat prizonieri iar căpitanul i-a pedepsit la modul acesta:i-a pus să se dezbrace şi să se descalţe apoi le-a promis viaţa dacă ajung în pădure înaintea a patru din camarazii noştri.
Până la padure un om bine îmbrăcat ar face cam o oră dar unul dezbrăcat pe o temperatură de -30 de grade nu poate ajunge sub nici o formă.Preotul nebun împreună cu alţi camarazi aleargă pe urmele celor dezbracaţi agintând deasupra capului un AKM.
-Vrei un pic de votca,mă întreabă Sasha.Pari afectat de ceea ce vezi.
-Nu am nevoie de băutura ta. Dai-o sfântului Valentin.
-Dar ce eu sunt Saint Bernardul personal al sfântului?Dacă nu vrei nu îţi dau.Sfântului să îi dea altcineva.
-Comic mai eşti, rusule.
-Ia-ţi înapoi aruncătorul de grenade. Să ţi-l care Valentin,nas vânăt ce eşti.
-Sfântul Valentin,nu Valentin.
-Ăla.
Oamenii dezbrăcaţi nu se mai văd. Preotul nebun aleargă de la unul la altul şi le taie gâtul pentru orice eventualitate.
Ajungem în tabără şi ne dezbrăcăm de hainele ude.Focul e bun ca o mangâiere divină.
Mă intind pe spate. Moartea trece pe lângă noi şi scormone în zăpadă după trupurile celor căzuţi între o tabără ostilă şi o pădure mult prea îndepărtată.Îmi muşc buzele. E iarnă. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu