FĂRĂ TITLU

le-am chemat pe toate sub cerul unei nopți de ianuarie
Jasmine a venit însângerată mirosind a moarte și a promisiuni neonorate.
i-am zis să stea dincolo de linia albă a imaginarului:
-stai acolo, iubito,
iarna nu a murit încă
nu veni,
nu.
doar Ingrid a apărut tristă .
pantofii cu număr mic nu înțeleg o femeie frumoasă
care înfrunta necunoscutul
șchiopătând

apoi au venit femeile de o zi
femeile de o noapte,
femeile de o oră,
femeile fără timp.

am tot ceea ce își poate dori un poet:
locuiesc pe palmele unui zeu fără altare
și sunt iubit de o femeie fără inimă.
nu e nici o binecuvântare
în chemarea mea.