Camarazii mei. . . singurii trandafiri care înfloresc în zăpada lui februarie.Numele lor se va pierde, tinereţea lor va aprinde soarele altei lumi.
Stăm pe burtă în zăpadă, gloanţele ne caută rascolind troienile unei ierni blestemate. Sam Farker cade peste mine. Sângele lui are gust de bere irlandeză. Nu ştiu de ce cred aşa ceva, dar asta am simţit când Sam a căzut fulgerat peste mine.Nu poate mişca mainile şi picioarele.Ăsta e semn ca glonţul i-a atins un nerv important si pe moment e paralizat. Am vazut aceste semne adeseori la răniţi:urmează o agonie şi o moarte în dureri.
-Ce bine Eduard,ce bine !Am scăpat cu viaţă,putea fi mai rău.Mult mai rău.
-Sângele tău are gust de bere irlandeză,Sam. O să mori curând, camarade.
-Ba nu, nu o să mor.Nu o să mor.Aud cum vin strămoşii să imi lege rana cu dragostea lor.
-Stai liniştit,Sam.Moartea e doar o amânare a viitoarelor dureri.
Au sosit întăriri.Leandro Prasilla cade şi el împuşcat în gât. Apuc să îi inchid ochii, nu vreau ca Dumnezeu să îi vada tristeţea privirii. Patru tancuri atacă simultan poziţiile duşmanilor. Cadavrele si trupurile răniţilor trosnesc sub şenilele de metal.. .
-Eduard împuşcă-l pe Sam, urla Patterson . Împuşca-l ,nu îl lăsa să se chinuie.
-Împuşcă-l tu dacă vrei, e încă viaţă în el.
Cade şi uriaşul Gonzo Philadelphia. O grenadă îl despică în sute de bucăţi. Primesc un pat de armă în cap şi alunec încet in antecamera morţii. Visez ca beau halbe uriaşe de sânge la masă cu toţi camaraziii morţi în ultimii ani.Sunt desculţ iar in dreapta mea primavara tunsă chilug recită poezii gothice.
Mă trezesc infrigurat. Camarazii m-au întins lângă Sam Farker pe o foaie de cort kaki.
-Ai capul tare Eduard, râde preotul nebun. Mă gandeam să îti aprind o lumănare dar văd că voi poeţii aveţi capul tare.
-Şi eu o să scap,Eduard, ţipă cu ultimele puteri Sam. Şi eu.
-Sângele tău are gust de bere irlandeză camarade. Eşti deja mort sau poate nici noi nu mai suntem cu adevărat vii.
Preotul nebun îl scuteşte de chin şi îi taie gâtul cu baioneta. Camarazii mai tineri se intorc cu spatele. Viaţa poate fi uneori scena celor mai teribile atrocităţi.
Mă ridic cu greu. Zeci de camarazi au înflorit în zapada lui februarie. Trandafirul Sam,trandafirul Leandro, trandafirul Gonzo, trandafirul Giordano, trandafirul Alain. . . mulţi, foarte mulţi trandafiri.
Dumnezeu mă mângâie pe obraji cu încă o ninsoare. Troia e departe. Departe. .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu