Intrăm pe porţile spitalului după ce ne certăm îngrozitor cu un paznic care nu dorea să ne lase să parcăm maşina în apropiere. Până la urma cedează în faţa a cinci dolari mototoliţi, lumea e aceeeaşi peste tot. Căpitanul nu mai pare aşa de hotărât în ceea ce priveşte necesitatea unor investigaţii medicale.
-Intrăm în spital sau nu, întreabă Sasha aproape rugător.
-Intrăm, ordonă căpitanul şi păşim hotărâţi înauntru.
Holul îngust e înţesat cu oameni de toate vărstele care aşteaptă în linişte să fie chemaţi de o femeie grasă îmbracată intr-o salopetă roşie.Femeia în roşu se indreaptă spre noi, vorbeşte ceva cu căpitanul şi pleacă împreună cu el la etaj.După un sfert de oră se întorce singură şi ne intreabă dacă şi noi avem nevoie de un control medical.Dau din cap a negare.Sasha nu se poate abţine şi îi răspunde:
-Eu aş avea nevoie dar nu ştiu dacă aveţi un specialist pentru mine pe aici.
-Dar ce vă supără,de ce fel de medic specialist aveti nevoie?În spitalul nostru avem doar doi medici,ei se ocupă de toţi oamenii aceştia veniţi de peste tot.E o muncă foarte stresantă.
-Aş vrea să ştiu dacă voi naşte la timp contiună Sasha. Sunt însărcinat şi curând trebuie să nasc.
-Nesimţitule ,îi răspunde femeie în roşu, cretin fără scăpare.
-Bun diagnostic doamnă,adaugă şi Patterson. Aveţi dreptate în privinţa rusului.
-E rus?Bănuiam eu că nu e din lumea civilizată.
Femeia pleacă iar oamenii de pe hol ne privesc cu ură. O femeie în vărstă se prăbuşeşte. La strigătele repetate ale oamenilor nu răspunde nimeni. Patterson îi ia pulsul şi dă din cap supărat:femeia e moartă.Doi tineri o scot pe braţe în curte, în zăpadă.Unul dintre ei îi fură verigheta. Îi văd gestul şi împreună cu Patterson îl alergam pe hoţ prin troienile din curtea spitalului. Hoţul scoate un cuţit şi încearcă sa îl taie pe stegar. Patterson se fereşte apoi îl împuşcă pe tânăr în burtă.Zăpada infloreşte în jurul lui. Patterson îi ia inelul furat apoi îl mai împuşcă o dată, de data asta în cap.
În faţa femeiei ne oprim oripilaţi.: femeia e toata mutilată, are urechile smulse, obrajii rupţi.
-Au mancat-o nişte câini, ne anunţă Sasha.Am fost după căpitan şi nu a avut cine să o ajute.E plin de prădători pe aici.
-Să plecăm , ordonă căpitanul.
-Cu inelul ce fac,întreabă uimit Patterson?
-Care inel?
-Verigheta femeiei.
-Punei-o în deget şi hai să plecăm. o vor jefui cei de dinăuntru mai tărziu.
Plecăm în grabă fără să întrebăm dacă această vizită a noastră intr-un spital de la capătul lumii a ajutat cu ceva pe căpitan.Gonim pe strada unui oraş fără prostituate, fără bodegi, fără case de amanet.Din spatele ferestrelor ne privesc oameni uimiţi de faptul că zilele se succed la fel de la începutul începuturilor.
Sasha deschide radioul si aud ''Still got the blues''.Iarna e pe sfârşite. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu